5

14 6 3
                                    

Nici nu știu de când am dormit așa de bine. Poate de când am dormit ultima dată în brațele lui Morgan, în noaptea de dinaintea plecării lui la facultate.

Mă simt acasă, chiar dacă mă aflu la mii de kilometri de locul unde am crescut.

Cu Morgan sunt acasă.

Încerc să mă dau jos din pat, cu grijă. Dar dacă nu îmi beau cafeaua am grația unui elefant și, bineînțeles, că l-am trezit.

— Mai stai puțin.

— Am nevoie la baie, îi spun, iar el mă lasă să plec.

Mă dau jos din pat și merg să îmi fac rutina. Când mă întorc Morgan nu e nicăieri. Instinctiv pun mâna pe telefon pentru a-l suna, dar apoi realizez că eu nu am numărul lui.

Mă așez pe pat și îmi dau seama de greșeala pe care am săvârșit-o. Nu ar fi trebuit să fug de la nuntă și nu ar fi trebuit să îi zic DA lui Morgan în fața altarului.

Verific mesajele. Mama mi-a scris să o sun imediat cum văd mesajul, dar nu fac asta. Nu o sun.

Ce aș putea să-i spun mamei în legătură cu nunta mea.

Dau în jos, pe ecranul telefonului și văd că am singur mesaj de la Patrick.

Patrick: Morgan ar trebui să-și păzească spatele de acum înainte. Nimeni nu ia ce e al meu.

Amenințarea lui mă sperie și un fior rece îmi trece pe spinare.

Știu că vorbește serios. El nu doar aruncă cu amenințări, el le duce la capăt.

Nimeni nu ia ce e a lui Patrick. Nimeni nu îi ia locul de parcare și nimeni nu îi ia soția.

Dacă tipul care a ocupat locul de parcare a lui Patrick a ajuns să își ridice mașina de la fiare vechi, nu îmi pot imagina ce îi va face lui Morgan.

Cum aș putea să îi explic lui Patrick că eu și Morgan ne-am promis că ne vom căsători și până la urmă ne-am ținut de promisiune.

Ne va ucide pe amândoi.

Nici nu îmi dau seama că plâng până nu intră Morgan în cameră. Când mă vede lasă pe noptieră ce are în mână, probabil micul dejun, și vine repede lângă mine.

Mă îmbrățișează, încercând să mă liniștească.

— Rhea, ce s-a întâmplat, iubito?

Nu îi răspund, dar îi arăt telefonul cu mesajul primit. Îl citește și un hohot de râs îi scapă.

— Nu îmi e frică de el. Îmi spune apoi începe să mă mângâie pe brațe, încercând să mă liniștească.

Când vede că mângâierile lui nu au niciun efect, îmi cuprinde fața între mâinile sale și mă sărută. Primul nostru sărut de când suntem căsătoriți. Cel din fața altarului nu îl punem la socoteală.

Îi răspund la sărut și îi răspund cu poftă.

Îl las să îmi exploreze cavitatea bucală și scot un geamăt când mă lasă pe spate.

E deasupra mea. Iar mâinile mele ajung la baza cefei lui și îl trag ușor de păr. Scoate un geamăt gutural. La auzul lui simt cum căldura bine-cunoscută a excitației îmi invadează pântecele.

Mâinile lui ajung la baza tricoului pe care mi-l ridică și îl aruncă de pe mine. Coboară cu săruturi pe gât, până ajunge în dreptul sânilor. Pe unul îl cuprinde în mână și îl masează, iar pe celălalt îl dezmiardă cu săruturi.

Apuc și eu de tricoul lui și îl dau jos.

După ce obosește din a-mi dezmierda sânii coboară în jos pe abdomenul meu.

Ajungem să fim goi, ne atingem piele pe piele.

Buzele lui fac contact cu miezul meu sensibil și gem.

Buzele lui mă urcă până în vârful turnului Eiffel, iar când orgasmul mă lovește ajung din nou în pat.

Mă lasă să îmi revin după orgasm iar apoi mă penetrează și dintr-o singură mișcare mă umple.

Mă lasă câteva secunde să mă obișnuiesc cu el apoi începe să facă mișcări de dute-vino. Simt cum orgasmul vine în valuri și mă eliberez printr-un țipăt lung. La scurt timp mă urmează și el.

După ce termină se lasă pe spate și mă trage la pieptul său.

— Nu ai folosit prezervativ. Îl atenționez imediat ce îmi revin din aburii oragasmelor.

— Știu. Atât îmi răspunde și îmi astupă gura cu un lung sărut.

Contrar zilelor trecute, când nu știam ce se întâmplă, acum îmi dau seama că am ajuns acolo unde trebuie: în brațele lui Morgan. 

Habar nu am ce am scris aici. Scriu capitolul acesta după zile întregi în care nu am dormit. Cred că am dormit 15 ore adunate toată săptămâna.

Jurământ pe degețelUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum