Umbra De Dincolo De Fereastră

Capitolul 2

Heath

Patru ani după gratii. Pfft. Un clișeu. Au trecut așa de repete exact ca un bătut din palme.

Dar datorită - sau din cauza - acestor ani de gratii l-am cunoscut pe Dainn Aster sau Knight, nici el nu este hotărât care e cel adevărat.

Omul a rămas la fel de prost de când l-am cunoscut. Egoist, nerecunoscător și narcisist.

El nu mă poate mitui pe mine în legătură cu soră-sa. Este clar că e soră-sa, și că tipa îl iubește, se în înțelege chestia asta încă din conversația pe care am avut-o cu ea. Prefăcându-mă drept fratele ei. El aparent nu prea știe să-și aprecieze familia. Dar ce-i drept, chiar nu mă interesează ce face el cu familia lui atâta timp cât eu nu fac parte din subiect.

Tot ce e important pentru mine acum e că a venit timpul să îmi retușez propria înfățișare. Acum doi ani, când încă mă aflam în închisoare, părul meu a fost îndepărtat, am acceptat chestia asta ca un prost. Până și în momentul de față îmi amintesc cum inima îmi pompa sânge în vene în momentul în care priveam cum buclele mele aurii îmi cad la podea.

Am crezut că, în momentul în care îmi voi tăia părul, care a ascuns diferite traume și amintiri sfâșietoare din propria mea copilărie, voi avea măcar pentru câteva momente, altele mici de liniște sufletească, dar am conștientizat o dată, pentru totdeauna că nu pot beneficia de acea liniște atâta timp cât atât mama, cât și eu, suntem închiși în aceeași închisoare.

Eu am ucis un polițist. Nici măcar acum nu regret ce am făcut. A îndrăznit să se aproprie de femeia mea, și eu mi-am făcut treaba de iubit conștiincios. Fiindcă ce e al meu, rămâne al meu, pentru totdeauna. Ea a decis să mă înșele, eu am decis să-i distrug amantul. 

La cât de lașă a dovedit că este, a fugit din țară, și eu nu am avut timp să-i fac rău și ei. Nu sunt agresiv cu femeile, dar ei îi puteam ruina viața imediat pentru ce mi-a făcut. Din nefericire, poliția a apărut încă de la prima oră la apartamentul meu și m-au încătușat când nici treaz parțial nu eram. Doar fiindcă scorpia aia m-a reclamat imediat după ce i-am ucis amantul. Ce tragic, ea s-a victimizat și a încercat să pară neajutorată, să pară că suferă, că o face mai mult decât o fac eu.

Toate femeile din viața mea au fost niște scorpii și niște târfe. Mama, care m-a manipulat atât pe mine cât și pe tata, care din nefericire a murit când aveam doar opt ani.

Alaric Wyatt, tata a fost un pușcaș marin, și încă dinainte să mă nasc eu. Iubea cariera asta. Își iubea familia, pe mine și pe mama, Adela Wyatt.

Mama a fost, încă de când mă știu, o femeie rea, vicleană și orgolioasă. Nu știu cum a fost înainte să-l cunoască pe tata, fiindcă eu nu existam pe atunci, dar ce-i cert e că tata a reușit să o țină în frâu în perioada în care cei doi au fost căsătoriți.

Tata a murit pe o navă, pe Oceanul Pacific, încercând să împuște un rus de pe nava rivală, dar din păcate, el a ajuns a fie cel împușcat.

Și de când tata a murit, mama a luat-o razna total. La modul cel mai serios. A intrat în patima alcoolului și al tutunului. Nu exista zi, când eu veneam de la școală, să nu simt miros de țigări sau alcool în casă. Pe lângă asta, mama obișnuia să meargă la muncă, obișnuia să-mi cumpere de mâncare sau haine...

Până când am crescut și au apărut certurile aprinse. La vârsta de 17 ani, ea a încercat să mă sugrume, sub motivul că am devenit prea enervant pentru un copil, după a fost arestată preventiv.

Ea a intrat în pușcărie când aveam 22 de ani, cu un an înaintea mea. Nu i-am înțeles motivul - sau motivele - pentru care ea a ajuns să fie închisă, și totuși nu mă mai interesează. Am o grămadă de cicatrici pe corp din pricina ei.