Umbra De Dincolo De Fereastră

Capitolul 3

Amelie

- Dainn...?

Strig numele fratelui meu, fără să gândesc a doua oară. Dar trebuia s-o fac, să mă gândesc a doua oară. Poate că-l confund. Poate că nu e fratele meu. Poate e un psihopat, un violator.

Nu. Prea multă paranoie. Trebuie s-o alung.

Devin tot mai stupefiată când bărbatul se întoarce cu fața la mine, când îi văd chipul din nou. Ochi albaștrii, păr brunet, netuns de probabil câțiva ani, sau chiar de când a fost închis... Barba îi era crescută și era îmbrăcat într-un costum ridicol de polițist.

De unde până unde a ajuns frate-miu să poarte o uniformă de polițist?

Șovăi câteva secunde gândindu-mă dacă să merg la el sau nu.

- Da? Îi aud vocea sfârtecând liniștea chinuitoare a nopții.

Înaintez șovăid spre el fără să spun nimic. Când ajung cât mai aproape de el, el spune:

- Ce bine când ieși de la răcoare, nu?

Nu-l mai las să spună nimic, îl cuprind într-o îmbrățișare strânsă, fiind sută la sută convinsă dă nu-i voi mai da drumul foarte curând.

- Mi-a fost dor de tine, Dainn. Îi șoptesc eu, rămânând cât mai puternică emoțional.

Urăsc să plâng în fața lui frate-miu. Urăsc să plâng în fața tuturor.

- Ah... da, și mie.

Vocea îi era nesigură, și tot mai glacială. S-a schimbat puțin. Poate puțin mai mult, de când a intrat la pușcărie. Acum e mai musculos chiar, și multe altele s-au schimbat la el.

- Nu-mi pasă dacă sentimentul ăsta e reciproc, dar eu nu o să-ți dau drumul. Îi spun eu, afundându-mi capul în pieptul lui.

- Ar cam trebui... spune el și se încordează putin, mă cam sufoci.

- Nu-mi pasă. Îi repet apăsat. Cumva ai evadat?

- Am metodele mele.

- O să rămâi aici? Ridic ochii la el.

- Nu știu sigur, mă mai gândesc. Momentan am pe cineva de care trebuie să mă ocup...

Îmi bate puțin umărul.

- ... dar n-ai să scapi de mine așa ușor. Voi fi cu ochii pe tine.

- Nici măcar nu vreau să scap de tine. Când ai ieșit din infernul ăla?

Încep să lărgesc strânsoarea.

- Acum o săptămână.

Îmi las capul pe pieptul lui și îl strâng din nou în brațe, închizând ochii.

- Mamă cu tata te urăsc, Dainn... îi spun eu.

- Dă-i dracu'...ce contează?

Colțurile buzelor mi se arcuiesc într-un rânjet.

- Mi-a fost dor de tine, urâtule! Repet eu.

- Știu, mucoaso.

Mă încrunt imediat. Mereu mi-a spus așa când a vrut să mă enerveze. Și funcționează. Chiar ma enervează!