Umbra De Dincolo De Fereastră

Capitolul 4

Heath

Ce seri și zile minunate am avut... Iubesc libertatea în aceste momente cum nu am iubit-o niciodată.

Mi-am cumpărat mașină, telefon, laptop. În special, haine, țigări, alcool și un apartament.

Un apartament luxos. Am spus să profit la maximum de averea pe care o am. Prima dată am vrut să-mi cumpăr penthouse, dar am conștientizat că m-am ce face singur în apartamentul ăla imens.

Cât despre mașină, mi-am cumpărat un Mercedes Benz alb. Nu am de gând să-mi cumpăr nu știu ce tâmpenii rafinate, cum ar fi un Porsche, ultimul model de Iphone și mai știu eu ce.

Îmi pot păstra banii pentru viitor, poate că nu voi găsi un loc de muncă pe stilul meu, și nu mi-ar plăcea să rămân fără nici măcar o monedă.

Mă pot descurca foarte bine și cu mașina asta, și cu Iphone-ul 12 pe care mi l-am achiziționat în urma cu doar câteva ore, împreună cu MacBook-ul Air.

Bineînțeles că într-un final nu voi avea de ales și îmi voi găsi un loc de muncă la birou, urăsc gălăgia exagerată. La birou, va fi liniște, și îmi pot vedea de treabă liniștit.

Noroc cu carnetul meu de conducere pe care l-am luat - cu nerăbdare - la vârsta de 18 ani. Și l-am primit înapoi când am ieșit din pușcărie, împreună cu actele de identitate.

N-am mai fumat o țigară de o grămadă de timp. Ce-i drept, nu sunt dependent, nici de alcool, nici de țigări. Nu am băut sau fumat niciodată peste măsură ca să ajung dependent.

Beau, sau fumez, numai de poftă. Nimic mai mult.

Făceam o mică patrulare a orașului, pentru a mă acomoda cu el, măcar puțin. Las mașină pornită, dar o opresc când văd o fată.

Eram în parcarea unui magazin, și domnișoara era în fața magazinului, căutând ceva în geanta ei.

Oh... Salut, domnișoara... Dar cine ești tu?

Era îmbrăcată cu o fustă albă ghiocel și o bluză neagră, în picioare având o pereche de teniși de aceeași culoare cu bluza.

Silueta îi era fermecătoare. Nu reușisem să-i văd chipul până acum. Avea părul întunecat în lumina nopții, dar culoarea șatenă nu se lasă neobservată.

Nu-mi iau ochii de la ea. O examinez din cap până în picioare. Talie, picioare și mâini subțiri... Pare pitică, atât de mică și fragilă pentru un monstru ca mine.

Scoate ceva din geantă, ce observ că are forma unui portofel. Și nu m-am înșelat. Își infiltrează cardul de credit în acel portofel, și după îl bagă înapoi în geantă.

Ridic privirea, luându-și punga cu cumpărături și imediat îi zăresc chipul. Am recunoscut-o imediat.

Aceasta este Amelie Aster, sora lui Dainn.

Ea nu mă cunoaște. Nu știe că eu am fost colegul de celulă al fratelui ei. În momentul ăsta, nici nu mai arăt ca un fost pușcăriaș.

Ăsta e momentul potrivit s-o trag în capcana mea. Pare neatinsă, cam prea timidă.

Probabil Dainn va vrea să-mi crape capul fiindcă mă voi atinge de sora lui, dar asta nu e important acum.

Important este că ea este splendidă, și că mi-a acaparat atenția.

Dau cu mașina în spate și mă îndrept spre ea, deschizând geamul portierei.

- Bună seara, domnișoară! O salut, ridicând puțin vocea, pentru a mă auzi pe lângă toate sunetele de mașini care trec atât pe șosea, cât și pe parcarea acestui magazin. Ai nevoie de vreun ajutor?