Umbra De Dincolo De Fereastră

Capitolul 6

Heath

Nu a trecut mult timp de când am ajuns acasă. Imediat ce am intrat pe ușă m-am dezbrăcat și m-am băgat în duș.

Trebuia să-mi limpezesc gândurile. Trebuia să mi se scurgă toată murdăria de pe mine.

Și fata asta... Cine ar fi crezut că tolomacul ăla de Dainn are o soră atât de frumoasă. Atât de... ademenitoare.

Parcă e o lebădă. O lebădă mută. Una mută și timidă. Sunt mai mult decât fericit fiindcă mi-a acceptat invitația și m-a lăsat să o conduc acasă.

Cu ocazia asta. De abia am cunoscut-o și i-am și aflat locația.

Probabil dacă află Dainn despre asta, mă va ucide cum i-a ucis pe ăia de acum patru ani. Dar nu va afla, numai atunci când îi voi spune el.

Stau pe canapea, fumând o țigare și căutând-o pe Amelie pe toate rețelele de socializare. Facebook, TikTok, Instagram... Aparent pe Twitter nu o găsesc.

La toate rețelele de socializare ea are în descriere că are 21 de ani, că este studentă la Psihologie în anul 3. Că locuiește în Manhattan și că îi place să citească cărți și să se plimbe prin natură.

Ce fată cuminte, cu un frate infractor... Analizez singurele trei poze pe care le are atât pe Instagram cât și pe Facebook. Pe TikTok avea doar un filmuleț în legătură și psihologia, despre depresie, singurătate și etc.

În una dintre poze avea 14 ani. Era îmbrăcată cu un tricou albastru și niște pantaloni scurți, niște adidași negrii și o eșarfă albă. Zâmbea, părea fericită. Se află pe un pod din lemn, deasupra unui mic lac.

Fata asta are o frumusețe deosebită. Zâmbetul ei era luminos în poza asta. Și ochii săi albastrii erau clari în lumina soarelui.

Ies din poze și încep să intru pe profilele părinților ei.
Părinții ei se numesc Helen și Nolan Aster, și se pot găsi doar pe Facebook, și nu se află nici măcar o informație despre ei, decât că Amelie și Dainn sunt fii lor.

Brusc aud două bătăi în ușă. Inchid repede laptop-ul și merg să deschid. Cine era în tocul ușii e de-a dreptul surprinzător.

Dainn. Îmbrăcat la costum negru, din cap până în picioare.

— Ooo, lume nouă! Încep eu. Ce elegant ești, sunt surprins!

El își bagă mâinile în buzunarele pantalonilor.

— Mda, am zis că ar merge o schimbare.

— Bună alegere! Aparent ai profitat la maxim de suma pe care ți-am înmânat-o. Hai înăuntru.

Îl invit dar el nu intră, stă în tocul ușii în continuare, și nu schițează nici măcar o mică emoție.

— Da, mersi. Acceptă el și intră într-un final. Dar nu știu dacă stau mult.

— Nu contează dacă stai sau nu, nu puteam discuta pe hol. Îi spun și închid ușa. Stai liniștit, nu-ți vei rupe fundul în canapeaua mea, este foarte confortabilă.

— Vai, mereu ai fost ăla care are inima mare. Spune sarcastic.

Mă strâmb la el, la auzul cuvintelor lui.

— Nu mă enerva, că te dau în șuturi afară!

El își dă sacoul jos și îl pune pe braț. Și după se așază numai decât pe canapea.