Prietenie și consecințe

~capitolul 4~ AVEM O PROBLEMA

Nu era vocea tatălui meu... Și nu vorbea prea clar dar am înțeles asta: "V-AM ZIS CA STIU CA SUNTETI AICI". Apoi brusc a închis. Noi ne am speriat foarte tare pentru ca ne am dat seama ca ceva nu e bine. Nu era o farsa. Pentru ca nu avea de unde sa știe numărul de la telefonul de urgență. Asa ca ne am dus repede în dormitor am tras jaluzelele am încuiat ușa și ne am urcat în pat. Ne am învelit și am stat acolo. Era liniște totala și pana la urma am izbucnit toate in plâns. Am plâns foarte mult, eram foarte speriate însă la un moment dat am adormit.
A doua zi ne am trezit la fel de speriate. Ne am îmbrăcat și ne am gandit sa ieșim afara sa ne plimbam puțin asa poate ne mai trece starea asta. Cat ne am plimbat prin parc ne a venit ideea sa întrebam vecinii despre acest eveniment neplăcut însă ne era frica sa nu ne creadă niște nebune. Dar dacă asta era? Dacă toată treaba asta ne a creat halucinații? Dar nu avea cum.. Adică.. Biletul, Apelul.. nu avea cum.
Am ajuns la noi la cabana și ne am așezat pe mica terasa din fata ei. Am stat acolo gandindu-ne ce sa facem. Când dintr-o data vedem 3 baieti care se îndreaptă spre noi. Au venit și ne au salutat.
- Bună! Sunteți noi venite?
- Buna. Da! Am venit aseară. Dar nu stam decât 7 zile. Eu sunt Ștefania apropo..
- Am înțeles. Eu sunt Nicu.
- Îmi pare bine. Ele sunt Antonia și Alexandra, prietenele mele.
-Bună! au zis ambele în același timp
- Ei sunt prietenii mei, Bogdan și Mihai.
- Bună! au zis ei în cor
- Va deranjează dacă stam cu voi? Noi locuim aici. La 3 cabane distanță. Și nu prea avem prieteni. Toți care vin aici sunt adulți.
- Pai noi nu suntem adulți. Și nici nu e vreun adult pe aici.
- Deci? Putem sa stam cu voi?
- Da, sigur.
- Și? Ce vreți sa vorbim? S-a întâmplat ceva interesant aseară?
M-am uitat instant la fete cu o privire speriata intr-un fel iar apoi am intrebat:
- De ce întrebi?
- Pai am trecut pe aici și v-am auzit ca plangeati. Am vrut sa venim dar ne era sa nu va speriem.
- Poate ar trebui sa le spunem.. sugera Antonia
- Nu știu ce sa zic..
- Ce sa ne spuneți?
- Nimic. Nu o băgați în seama. Ii e somn..
- OK. a zis Bogdan și a început sa rada
- Și? Câți ani aveți?
- Eu am 15, Antonia 11 și Alexandra 12
- Eu am 12, Bogdan 16 și Mihai 14
- Antonia, de ce te uiți asa la ei?
- Cine eu? Ți se pare..
- Mi se pare? Stefi, nu se uita cam frumos?
- Fetelor nu am chef de astea. Mai ales în momentul asta. Ma duc sa iau ceva din bucătărie de băut.
- Vrei sa te ajut? imi sugera Bogdan.
- Dacă vrei poți veni.
Am intrat în bucătărie și am decis sa fac câte un cappuccino. Problema era ca aveam doar 4 căni și noi eram 6.
- Auzi? Aveți voi încă 2 căni?
- Da. Mergi sa le luam?
Nu înțelegeam de ce era nevoie sa merg cu el dar m-am dus. Oriunde era mai bine decât în locul ala în care Antonia și Alexandra se certau la ora zilei și apoi mai apăruse și biletul ala. Asa ca puțină plimbare nu strica în acel moment.
Am ajuns la ei în cabana. Aparent și ei locuiau singuri. Cam ciudat.. Dar în momentul ala nu ma interesa. Cat am așteptat sa vina el de la baie m-am așezat pe canapea și ma gândeam la situația de seara trecuta.. Ce sa facem? Sa le spunem și lor? Poate ar trebui...
Gândul asta a dispărut repede în momentul în care am văzut... Nu o sa ghiciți.. Am văzut sub masa o carioca roșie și un bloc de desen. Mai țineți minte? Bilet cu scris rosu? În momentul ala nu știam ce sa fac. Dar am auzit ușa de la baie și primul meu instinct a fost sa iau carioca de jos. Poate ne va ajuta.
- Mergem?
-Mhm..
- Ce ai pățit?
- Nimic..
Ne-am întors apoi la cabana noastră. Fetele și băieții erau încă acolo și discutau. Când am ajuns am avut parte de alta surpriza..
- Bogdan ne pare rău dar le-am zis..
- Ce le-ati zis?
- De.. bilet..
- Oricum trebuia sa le zicem..
- Deci voi ați fost?
- Da ei au fost. Antonia le-a zis ce s a întâmplat și au recunoscut.
- Măcar atat. Dacă tot.. am și eu ceva de zis.. Bogdan. Am găsit asta. Carioca.. am luat-o ca să va zic.. dar se pare ca s a aflat deja.
- Ne pare rău. Nu am vrut sa va facem sa plângeți.
- Măcar dacă nu ne sunați..
- Dacă ce? se mira Nicu
- Dacă nu ne sunați.
- Le-am sunat? zise Mihai
- Nu.. nu v-am sunat..
- Atunci chiar avem o problema.. le am zis.