Prietenie și consecințe

~capitolul 15~ CEARTA

     •Ora 12:35
      Dacă ma întrebați pe mine nu m-as fi gândit ca în excursia asta vom face asa ceva. Era a treia zi de când suntem aici și noi pregăteam capcane pentru o fata de care nu auzisem niciodată pana acum..
- Deci, Antonia tu du te cu Nicu și  încuiați cabana băieților. Aveți grija, uși, geamuri, tot..
- Ok. Ne ducem acum. (Antonia)
- Bun. Alexandra tu du te cu Mihai și încuiați toate geamurile de la cabana noastră. Eu cu Bogdan ne ducem sa verificam puțin împrejurimile. Poate găsim ceva. In seara aia a fugit foarte repede. Poate a scăpat ceva sau a lăsat ceva urme..
- Bine. Sa aveți grija..
- Vom avea. (Bogdan)
- Dacă pățește Ștefi ceva din cauza ta nu mai pleci de aici (Alexandra)
- Stai liniștită.. Nu va păți nimic. O sa am grija de ea..
         Noi am plecat iar fetele și baietii s-au dus sa închuie cabanele. Eram plecați de 10 minute, nu găseam nimic prin împrejurimi și eu cu Bogdan nu spusesem nimic tot timpul asta. Nu știu de ce. Dar nu simțeam nevoia sa vorbesc cu el. Intr-un fel eram supărată pe el deși nu era vinovat de nimic. Doar  de faptul ca nu mi a spus asta mai devreme dar pana la urma doar ce ne cunoscusem nu putea sa mi spună asta când nici nu știa nimic despre mine. Dar la fel de bine nu putea sa ma placa. Asa ca putea sa mi spună asta. Ca sa ma prevină măcar. Dar nu puteam sa îl acuz, pana la urma nu era vina lui, și chiar îl plăceam.. Adică..  Chiar era dragut..  După încă 10 minute de tăcere și cautat degeaba mi a spus:
- Auzi? Hai sa cautam in păduricea aia de peste lac. Este un loc pe unde putem merge.
    Am dat din cap ca da și am plecat intr-acolo. Apoi ca și cum mi ar fi citit gândurile mi a spus:
- De ce nu vorbești cu mine? Înțeleg ca ești speriata, îngrijorată și supărată pe mine. Dar nu e vina mea.
     Avea dreptate pana la urma.. Nu aveam de ce sa ma supăr pe el. Dar îmi era frica, nu puteam sa am încredere prea mare în el. Încă nu l cunoșteam suficient. Poate nici nu ma plăcea și doar asta voia sa pară..
- Ai dreptate.. Îmi pare rau. Doar ca nu știu ce sa mai cred. Îmi e frica, sunt speriata, și nu știu cata încredere pot avea..
- Încredere în mine?
- In tine, în voi, in povestea asta..
- Nu ai încredere în mine? Am văzut cum te uitai la mine. Se vede ca ma placi. Și eu te plac. Cum sa ma placi dacă nu ai încredere în mine? 
- Nu trebuie sa te rastești la mine. Nu crezi ca e de ajuns povestea asta? Mai trebuie sa ne și certam? Poate ai dreptate ar trebui sa te cunosc și după sa te plac.
       Se uita la mine cu o privire din care îmi dădeam seama ca era nervos dar și supărat în același timp. Asa ca am decis sa nu mai vorbim.
      Am ajuns. Pentru a ajunge în pădure trebuia sa trecem peste lac. Mai exact pe niște pietre mari care erau deasupra lacului.
- Pe aici trebuie sa mergem?
- Da. Nu exista alt loc. Dacă îți e frica poți sa aștepți aici. 
        Apoi el a luat-o înainte. În timp ce el trecuse deja de 3 pietre eu încă eram pe margine și așteptam să prind încrederea în mine pentru a face asta.
- Vi sau nu? Nu putem sta 2 ore sa trecem asta..
- Vin! Și nu mai fi ironic. Nu e cazul.
- Pe bune?  Vrei sa stam 2 ore sa treci lacul asta sau sa mergem acasă și gata? Hai odată.
- Știi ceva poți sa o iei înainte. Nu ma mai aștepta.
- Foarte bine!
      Apoi a continuat sa treacă pietrele. Era nervos și se vedea. Poate am fost prea dura cu el.. Poate i am rănit sentimentele. Dar nu era un moment bun sa ne certam.. Începuse sa mi para rau.. Nu voiam sa l pierd. Chiar îl plac ok? Recunosc. Dar nu e momentul pentru o relație sau de cearta.
       Intr-un final am decis sa merg si eu.  Am călcat pe prima piatra, pe a doua, și tot asa. Eram la ultima piatra. Bogdan deja trecuse și începuse sa se uite la mine.
- Hai odată. E doar o piatra.
- Da. O piatra foarte mica și foarte crăpata. Dacă cad?
- Hai odată! Te uzi în cel mai rău caz.
- Poate nu vreau sa ma ud!
- Hai odată printeso! Treci sau nu?
- Nu mi mai spune "printeso"..
        Apoi am pus piciorul pe ultima piatra și cum ma așteptam am auzit cum se crapă piatra. Dacă puneam și celalalt picior as fi căzut asa ca am zis ca mai bine sar. Problema era ca aveam de sărit un metru și ceva.  Mi am luat un mic avânt și apoi am sărit.. am pășit cu un picior pe marginea lacului și era sa cad..
- Ai grija! (Bogdan)
         Și m-a prins de mana tragandu-ma spre el. Acum eram la el în brate și inima îmi bătea foarte tare..
- Ești bine?
- Da! Mulțumesc..
        Apoi am făcut câțiva pași spre pădure dar el m a prins de mana și m a tras înapoi.
- Îmi pare rau.. Pentru ce am zis și cum am vorbit..
- Și mie. Nu e momentul sa ne certam..
- Si nici momentul pentru relații..
- Îmi pare rau și pentru asta.. Dar.. Poate ai dreptate nu ar trebui sa te plac din moment ce nu am încredere... Sunt o ciudata..
- Ești o printesa zise el râzând
         Am ras amândoi. Chiar făcuse o gluma buna. Și ma bucuram ca ne am împăcat.
- Suntem bine?
- Da! Suntem bine!
        Apoi a venit și m a îmbrățișat.
     Dintr o data am auzit un zgomot. Venea din pădure. Credeam ca era un animal sau ceva. Dar când m am uitat.. Am văzut ...