Prietenie și consecințe

~capitolul 8~ BOGDAN SI ȘTEFANIA

-.... PE CINEVA..
- Stai..  cum? PE.. CINEVA??
- Da.. Era o silueta neagra care se uita pe geam și când m a văzut a fugit..
- pai și de ce ai leșinat?..
- Dintr-o data m am simțit  slăbită..  și mi s au înmuiat picioarele..
- Deci nu neapărat din cauza siluetei?
- nu cred.. nu!

        Apoi m-au dus în sufragerie. Singurul care era cu adevărat interesat de starea mea era Bogdan. Restul se plimbau prin casa încercând sa afle ceva. Însă ceva era sigur. Băieții nu erau vinovați. Deci nu ei erau în spatele incidentului..
       Fetelor deja le era somn.. Însă la asta nu ne-am gândit..  Cum o sa dormim?
-Am putea dormi fetele intr-o camera și băieții intr-o camera.
- Dacă vreți putem pleca.. (Bogdan)
-Nu!..(zic eu) Adică..  Oricine ar fi fost, acum știe ca suntem toți 6 aici. Mai bine rămânem uniți..
- Are dreptate.. putem dormi toți intr-o camera.. dar în pat nu vom avea loc cu toții.. (Alexandra)
- Hai sa dormim fetele intr-o camera și băieții intr-o camera și gata
           Asa am și făcut. Doar ca eu după 10 minute m am ridicat și m am dus in sufragerie. Nu îmi era somn și nici nu îmi ieșea imaginea siluetei din minte..
După vreo 25 de min a venit după mine Bogdan..
- Ce faci aici?
- Stăteam..
- Nu dormi?
- Nu pot. Am încercat..
- Ți e frica?
- De ce? Ca o sa intre cineva peste noi în casa? Ca am putea păți ceva? Da.. îmi este.. Foarte frica..
- Și mie. Sincer..
- Cum se face ca voi locuiți singuri aici?
- Pai.. nu avem părinți..  am locuit intr-un cămin. Doar ca acel cămin s-a închis. Și nu am avut unde altundeva sa mergem..
         După povestea asta aproape ca mi-au dat lacrimile.. Recunosc.. Era un băiat foarte dragut și după asta.. îmi părea și mai dragut.. Da.. îmi plăcea de el.. De când m-a ajutat cu cappuccino-urile un bucătărie.. Dar cum sa le spun fetelor? Eu sunt cea care le-a zis sa stea departe de băieți..
          Afara începuse sa ploua iar eu începusem sa tremur..
- Iti e frig?
- Puțin..
     S-a ridicat mi a adus o pătură și după m a învelit cu ea.. în timp ce făcea asta s-a uitat în ochii mei.. însă în acel moment se aude din camera:
- Pe bune? Ai călduri?
- Dacă ție îți frig nu am voie sa deschid fereastra?
- Antonio dacă ți trag una..
- Ia hai. Vino. Sa dai..
         În momentul ala toată magia a dispărut.. Ne am ridicat repede și ne am dus sa vedem ce se intampla.
- Ce tot aveți?
          Antoniei ii era cald și voia sa deschidă fereastra. Alexandrei ii era frig și nu voia. Asa ca pana la urma ne am schimbat. Antonia stătea cu Nicu. Alexandra cu Mihai. Iar eu cu Bogdan am rămas în sufragerie. Spiritele s-au calmat iar noi ne am întors pe canapea fără sa vorbim despre ce era sa se întâmple..  am dat drumul la un film. Iar după am adormit. Pe canapea, lângă Bogdan...
      Eram foarte fericita. Ma simțeam foarte bine. Însă a doua zi totul avea sa se schimbe..