Prietenie și consecințe

~capitolul 14~ DESCOPERIRI SI PLANURI

- Poți sa te calmezi puțin? De 15 minute te învârti prin camera.
- Scuza-ma pe mine ca îmi e frica și ca sunt stresata.
- Nu trebuie sa ți fie frica..
- Cum sa nu mi fie frate? În orice moment poate apărea un om pe care nu l cunosc și nu l am văzut în viata mea și sa ma ia sau sa ma omoare. Cum sa stau liniștită?
- Nu trebuie sa ți fie frica.. Sunt lângă tine. Liniștește-te.. Nu o sa ți facă rău atat timp cât ești cu mine..
- Serios? Eu cred ca de fapt tocmai asta agravează...
- Pe bune?..
- Pai de aia a venit și în seara aia din cauza ca ne am apropiat..
- Nu știm sigur ca era ea..
- Cine altcineva putea fi?
- Poate doar ți s-a părut..
- Pe bune? Mi s-a părut? Nici încredere în mine nu ai.. Eu cum as putea avea în tine?
- Crede-ma nu o sa ți facă rău.. Nu o sa o las sa ți facă rău..
În acel moment nu știam ce sa mai fac. Îmi era frica.. cui nu i ar fi fost? Bogdan tot încerca să mă liniștească, dar eu ma plimbam ca nebuna prin camera.. Însă până la urmă frica și stresul meu s-au transformat în lacrimi. Am început sa plâng fără sa vreau. Ochii îmi erau înăbușiti de lacrimi, asa ca m am așezat pe canapea. Nu ma mai simțeam în stare de nimic.
- Of.. Nu mai plânge. Te rog..
- Cum sa nu plâng? Mi-e frica. Pentru mine, pentru tine, pentru fete, pentru băieți. Suntem toți încurcați în asta. Și mai mult de atât, părinții mei nu știu nimic despre asta. Dacă mi se intampla ceva? Ce vor face?
- Gata, nu te mai gândi la asta, nu o sa pățești nimic. Dacă mai vine o sa o prindem și sunam la politie..
Deja mi se așezau gândurile și la un moment dat am spus:
- Dacă mai vine... (ca pentru mine, în soapta)
-Poftim?
- Dacă mai vine... De câte zile suntem noi aici?
- Asta e a treia zi. zise Antonia
- Și cât era ceasul când am primit apelul?
- Aproape 1 zise Alexandra
- Ieri când m am dus la baie cât era?
- Aproape 1... zise Bogdan deja înțelegând unde vreau sa bat
- Va veni iar. Le am spus. În seara asta. La ora 1. Trebuie sa ne pregătim. Deja știe ca suntem aici. Știe ca suntem toți. Trebuie sa facem ceva. O putem prinde. Putem suna la politie. Ne putem salva și putem salva și pe alții. Sigur nu doar cu noi face asta..
- Ok. Dar cum facem asta?
- Fiți atenți.. Data trecuta a venit în dormitor. Singurul mod în care putea intra era pe geam.
- Trebuie sa incuiem geamurile. (Mihai)
- Și nu numai..
Am hotărât. Eram siguri pe noi și știam ca avem multe șanse sa o prindem. Dar dacă nu vine singura? Dacă nu reușim? Însă în clipele acelea ma gândeam doar la faptul ca o pot înfrunta pe acea fata. Pentru mine,pentru prietenele mele și nu în ultimul rand.. Pentru Bogdan..