Capitolul 1

147 6 2
                                    

Azi e o zi ca oricare alta pentru mine cel puțin. Fără lupte, fără să fiu nevoită să mă lupt pentru viața mea, doar să stau în camera mea și să citesc.
Știu să mă lupt , tata s-a ținut să învăț lucrurile astea și sincer mi-a plăcut și încă îmi plac. Așa i-am mai bătut pe cei ce mă deranjează cu jignirile.
Doar liniștea mea se vor sfârși într-o zi, presupun nu pot trăi în camera mea la nesfârșit.

Tata și fratele meu sunt deja în academie de ani de zile. Tata o conduce iar fratele meu e în anul 3 și e vreun ofițer ceva pe acolo.
Eu încă nu am intrat în academie tata încearcă să amâne pe cat posibil asta, mama cred ca ar fi dezamăgită de mine. A fost o mare luptătoare iar puterea ei era nemărginită, controla aerul și era atât de puternică dar cu toate astea tot și-a pierdut viața.
Tata mânuiește apă iar fratele meu poate face un crater în pământ doar ridicând un regent dar eu, nimic o simplă fată, corcitură cum zic alți care s-a născut să facă de rușine familia.
Știu ca azi vine Azriel acasă, nu l-am văzut de aproape un an, înainte vorbeam ne înțelegeam atât de bine dar de vreo 3 ani de când e în academie suntem străini de-a binelea.
Nu e plăcut ce fac și tata sigur se va supăra dacă mă va descoperi dar trebuie sa aflu ce vorbesc cei doi.
Merg ușor pe hol în speranța ca nu voi fi auzită și accesez pasajul secret din casa, când eram mică am găsit din greșeală o ușă secretă și de atunci colind prin pereți când nu vreau să fiu văzuta.
Înainte sa ajung la pasaj ma opresc când dau nas in nas cu Dax, perechea tatei, uriașul sau lup negru.
-Dacă nu îi spui ceva tatei îți aduc o halcă de carne?
Acest pune botul înapoi pe labe și se face ca nu m-a văzut.
Nu prea obișnuiesc să trag cu urechea la ce discută tata și cum nu prea frecventez zona asta, deci  păianjeni și-au făcut cap dar oricum cred ca eu mă tem de ei și ei de mine, măcar e reciproc.
-Nu sunt de-acord cu asta! Îl aud pe Azriel și are vocea aspră.
-Nu e după tine!
-Nu are puteri, pe toți zeii, nu are ce căuta acolo.
-Ba da și nu e singura care încă nu are puteri.
-Nu vreau să o știu în academie.
Nu știu ce s-a întâmplat cu Azriel de ce e pornit așa împotriva mea. Nu am puteri dar tot sora lui sunt totuși, iar alți și-au dobândit puterile abia după ce și-au ales perechea.
-Mâine o să fie acolo, chiar dacă îți place sau nu!
Nu îi mai aduc vocea lui Azriel dar în schimb aud ușa trântindu-se.

-Hai afară Ragna! Nu-i a bună se pare ca știe
Ies ușor împingând  ușa grea care nici nu zici ca ar exista când e închisă.
-De unde știi?
-Mi-a spus Dax!
-Tradatorule. Strig si stiu ca ma auzit.
-Deci stii ca mâine mergi la academie?
-Așa se pare, dar Azriel nu e prea fericit.
-Lasă-l așa e el.
-Nu era așa. Îi e rușine cu mine.
-O să vezi o să fie bine. Se apropie de mine și îmi scoate din păr pânzele de păianjen. Semeni atât de bine cu mama ta.
-Poate doar la înfățișare, puteri nu și după cum vezi nici părul sau ochii nu sunt de la ea.
-Oo dragă mea semeni perfect, crede-mă.
Nu știu de ce tot zice tata așa, poate la chip da, dar ochii mei sunt de un mov aprins iar părul, care e alb nici decum blond, zici ca sunt o vrăjitoare bătrână până și alea și-l vopsesc, eu am încercat dar nu se prinde culoarea de el.
-Dar nu am puteri tata, cum o să mă descurc?
-Nu ești singură, mai sunt mulți elevi exact ca tine. Iar tu ai o minte foarte ageră deja știi multe lucruri pe care alți le învață în anul 2 și cu luptele nu o să ai problema.
-Oricum o să fiu o ciudată și acolo.
-Nu mai vorbi așa, mai bine du-te și pregătește ca în seara asta mergem e un drum lung iar mâine am de primit cadeți, la fel ca tine vor începe academia.
-Unde o să stau?
-Am făcut în așa fel încât să stai într-o cameră singură.
-Merg, dar cu o condiție!
-Care?
-Să nu am același nume ca voi!
-Ragna!
-Te rog.
-Urăsc să fac asta ești copilul meu.
-Doar o perioadă!
-Bine fie. Fugi până nu mă răzgândesc și te pedepsesc pentru ca umbli prin pereți.
-Bine, bine.
Știu ca nu mă pedepsește dar vreau să mă gândesc ce să fac pentru ca mâine voi fi sub ochii multor multor elevi care vor crede și ei ca sunt ciudată. De asta și vreau să stau acolo sub alt nume, să îl scutesc pe Azriel de așa zisa rușine ca sora lui e o fraiera.
-Nu îți mai dau nimic, pârâciosule. Îi spun lui Dax fără să mă uit la el, mârâie la mine dar nu îmi pasă, trebuia să tacă.

Intru în camera mea și privesc în jur, îmi caut partenerul de cameră, și l-am găsit, ghemuit între perne și la bustul gol. E o zâna micuță un mascul de fapt, l-am găsit acuma 2 ani în apropierea casei ziceai ca a fost călcat în picioare, așa ca l-am luat, am avut grijă de el, și a rămas aici pentru ca a uitat de unde a venit. L-am numit Tik, nu prea îi place dar nu are de ales.
-Trezirea! Îi spun ușor.
-Pleacă, vreau să dorm. Bâzâie la mine.
-Ne mutăm! Deodată sare de pe pernă și zboară în jurul meu, razele soarelui îi fac pielea albastră să lucească
-Unde? Și eu ce fac?
De asta am întrebat în ce cameră voi sta, nu avem voie să ținem zâne cu noi. Ceilalți le omoară imediat cum le prind pe cele care nu au o anumită poziție sau un partener ceva.
-Mergi cu mine. La fel și Puf! Puf e și el un fel de ființă dar mult prea drăgălașă, e o pasăre să zic seamănă mai mult cu un ghem, e de un roz puternic și plină doar de puf acuma încă e pui, de aici și numele lui.
-Nu vreau să mor.
-O să am camera mea, și acolo vor fi și alte făpturi și poate și câteva zâne.
-Sună bine!
-Da dar trebuie să fii atent.
-Bine, merg doar pentru ca dacă pleci nu mai am cu cine vorbi și nici cine să-mi dea de mâncare.
-Așa e, ce te-ai face fără mine.
-Ușor, nu exagera. Și să nu îți să îmi pui și figurinele.
-Eu de alea nu mă ating. Mijesc ochii la el și la fel face și el cu ochii ăia verzi.
-Ai noroc că-mi plac ochii tăi altfel de mușcam.
-Dacă faci asta le dau foc doamnelor tale.
-Hei, gata. Le pun singur în geanta.
El și figurinele lui, la început nu înțelegeam de ce toate sunt femei, dar după am regretat ca am căutat răspuns. Noroc ca locuiește în debara altfel aș fi fugit din camera.
Chiar dacă am 19 nu am avut pe nimeni apropiat să zic așa, și le înțeleg reținerea față de mine. Ciudată, monstrul, e spiriduș sigur. Și multe alte jigniri, de asta nu prea am avut interacțiuni amoroase iar când am aflat ce face Tik cu doamnele lui, am crezut ca vomit și inima din mine

După câteva ore de dezbateri cu Tik, bagajele sunt gata. Dar unde îl pun eu pe el acuma.
-Ce ai zice să îți pun mâncare și toate cele și să stai în geamantan?
-Cred ca glumești? Mă fixează nervos
-Și ce ai vrea? Să te vadă tata sau Dax?
-Da, cred ca aleg geanta. Și vreau caramele.
-Ești un spiriduș obsedat de zahăr.
-De unde vin eu, probabil nu am așa ceva.
-Asta explică multe.

Totul e pregătit și gata de plecare și  cu inima în dinți îl urmez pe tata prin portal. Portalul e modul prin care călătorim prin tărâmuri cel mai sigur mod cu putință, dar nu întotdeauna.
După ce trecem de portal suntem întâmpinați de o călească la care sunt înhămați 2 cai înaripați .
-O să fie bine,Ragna. Îmi spune el
-Da tata!
Dar știu ca nu o sa fie bine pentru simpla mea prezență e dezastruoasă.

Născută în flăcări Tempat cerita menjadi hidup. Temukan sekarang