Ai puteri?

75 6 0
                                    


"-Cine ești? Arătate! Din nou aceeași ochii albaștri pătrunzători care nu îmi dau pace, mă uit la iei dar nu văd nimic în afară de ochii restul chipului e întunecat.
Deodată se apropie de mine și ochii devin din ce în ce mai mari, și mai mari"
-Ragna! Aud glasul tatălui meu și tresar speriată și îmi dau seama ca iar a fost visul acela nenorocit. Ce visai?
-Nu îmi aduc aminte! Îl mint
-Aproape am ajuns să știi.
De ani de zile visez ochii aceea albaștri cam de pe la 15 ani, nu cred ca a fost noapte sa nu ii visez. Am ajuns sa ii desenez și sa ii știu mai ceva ca pe ochii mei.
Ma uit pe geamul trasuri și rămân surprinsă când văd academia.
Mai mult arata ca un palat cu o curte enorma de mare, încă suntem în aer dar se pare ca e și dimineață deja.
Academia e în Tărâmul Wendlin iar am venit tocmai din cel mai îndepărtat tărâm, Lorath, tărâmul gheți.
-O să-ți placă aici tot timpul e cald.
Tata știe ca niciodată nu mi-a plăcut frigul.
-E frumos.
-Așa e!
Totul e înconjurat de verdeață și pârâiți ce vin din munți. Trebuie să pictez tot ce se află aici.

Simt cu trăsura coboară pe pământ.
-Am ales un loc mai ferit, dacă ai ales să îți schimbi numele cred ca nici nu vrei să fii văzută în preajma mea așa e? Îmi spune tata dar nu prea e încântat de asta.
-Doar o perioadă tata.
-Te înțeleg, mai ales după ce l-ai auzit pe Azriel în biroul meu. Să știi ca camera ta e aproape de biroul meu oricum.
-Mulțumesc tată.
-Acuma să mergem să îți arăt maca unde să vii după ce îți duci bagajul în cameră. Geanta aia nu cred ca mai rezistă mult! Și arată spre geanta unde e Tik. Iar eu fac ochii mari.
-Știi?
-Eram curios unde dispăreau caramele. Și am dat peste el în timp ce dormea în bol.
-Și nu ai zis nimic.
-Știu ca ai o așa zisa sensibilitate și dacă erai în pericol ai fi știut și singură. De ce crezi ca ți-am dat camera singură?
-Oo pe zeiță Clasa, îți mulțumesc tată serios.
-Haide sau va leșina acolo.
Tata știa de el, oricât de rușine mi-ar fi sunt ușurată, mereu m-a înțeles și ascultat.

Camera mea e micuță și decentă îmi place sincer. Deschid geanta iar Tik iese în mare viteză zburând deasupra mea și întinzând aripile.
-În sfârșit liber.
-Tata știe de tine.
-Serios? Se aseaza pe dulap și se uita la mine.
-Așa se pare.
-Deci e de acord cu mine.
-Nu cred dar accepta totuși. Eu trebuie sa plec te rog stai in camera și dupa cum vezi ai și aici o debara e a ta, puneți doamnele și ne vedem mai târziu. Nu deschizi ușa și nu răspunzi la nimeni, ai înțeles.
-Da! Nu-s prost!
-Bun!

Totul e înconjurat de piatră, cobor scările pentru a putea ieși în curtea unde mi-a arătat tata ca trebuie să fiu.
Sunt atâția de mulți oamenii aici încât nu ai loc să arunci un ac. Ce e drept par din ani mai mari, din ce am auzit nu prea se mai înscriu mulți de bună voie la academie, și au și de ce s-au pus probe din ce în ce mai grele pentru a putea rămâne aici, chiar poți să și mori aici. M-am așezat și eu unde am văzut mai mulți adolescenți care par a fi noi.
-Scuze! O voce de fată se aude lângă mine mă întorc și găsesc o fată înaltă ca mine și eu am 1,70, de culoare și cu părul brunet, împletit în codițe mici mici. Mă dau un pas în spate crezând ca îi stau în cale.
-Nu, nu, vreau să vorbesc cu tine, te-am văzut și nu am putut să nu vin să îți spun cat îmi plac ochii tăi! Nu am văzut niciodată așa ceva.
Mă uit fix la ea încercând să realizez ce spune, îi plac ochii mei.
-Mulțumesc, cred nu mulți cred asta.
-Sunt clar niște idioți, eu sunt Merida Scylla.
-Ragna Hartv, îmi pare bine.
-Dacă nu îți par prea insistentă ce ai zice să vii cu mine și să ți-o prezint pe prietena mea?
-Bine! Accept eu într-un final, de obicei nu prea sunt atât comunicativă dar nici nu aveam cu cine înainte așa ca acuma ar fi ocazia perfectă și cred ca Meridia e chiar de treabă.
-Uite ea e Eris.  O fată blondă se aceeași statură cu mine mă scanează și se oprește la ochii mei.
-Uaaa, asta chiar e ceva nemaivăzut și crede-mă am văzut multe. Ochii tăi.
-Ciudați?
-Nuu superbi.
-Ragna, îmi pare bine.
-Se pare ca Merida te-a acostat imediat cum te-a zărit!
-Așa se pare.
-Așa e ea, mai îndrăzneață și comunicativă.
-Imi place sincer.
-Haideți fetelor sunt încă aici și generalul Vokasin trebuie să sosească.
Le urmez în tăcere pe fete, nu știu ce se va întâmpla dar de acuma asta e soarta mea.

Tata se urcă pe scena amplasat într-un colț al curți și e urmat de încă câțiva oameni.
-Bun venit elevi și noilor cădeți. Anul ăsta ce e drept sunteți mai puțini dar sperăm să fiți și cei mai buni.
Aceștia sunt profesori voștri de anul acesta nu are rost să vii prezint pentru ca îi veți întâlni de mâine. Tata își plimbă privirea peste marea de elevi căutându-mă cred.
Așa cum știți veți fi repartizați pe grupe și veți avea câte un general care va coordona grupul.
Cei din anul întâi vor rămâne aici iar restul vor pleca pentru ca pentru ei cursurile o să înceapă imediat. Mult noroc în noul an.
Marea de oameni se împuținează dar eu rămân pe loc nemișcată. Tata mă vede într-un final și zâmbește și îmi face cu ochiul.
-Cui a făcut cu ochiul generalul? Spune Merida.
-Cine știe vreun cadet o fi trecut prin spatele nostru sau profesor. Îi spune Eris.
Perfect, am scăpat de explicații.

Anul întâi. Strigă cineva. O să vă strig numele și o să veniți în dreptul meu dacă nu vă auziți înseamnă ca o să mai aștepți.
După ceva vreme încă nu mi-a în auzit numele și mai sunt doi sergenți care să ia elevii iar Azriel e unul dintre ei.
-Îl cunoști? Mă întreabă Merida
-Nu.
-E fiul generalului Azriel Vukasin. Unul din cei mai frumoși băieți din academie.
-Posibil, nu interesantă oricum.
-Nici eu, îmi plac fetele dar totuși îmi place să analizez.
-Îți plac fetele? Întreb
-Da, e greșit?
-Nu deloc, sunt uimită.
-Stai liniștită ești frumoasă dar nu ești genul meu. Dar citesc oamenii iar tu mi-ai inspirat încredere de asta te-am abordat.
-Multumesc mult.
Încep să fiu atentă când răsuflu ușurată ca nu am ajuns la el, m-a văzut dar eu m-am făcut ca nu-l cunosc și nu m-am uitat la el doar îl ascultam.
-Merida Scylla, Eris Saryn și Ragna Hartv.
Toate trei suntem strigate plus alți câțiva de un tip brunet, care are o statură destul de impunătoare.
-El e încă unul din frumoși academiei?
-Mai sunt?
-Doar câțiva, dar principalul e încă plecat la graniță.
-Prea mulți frumoși, deci stau deoparte.
-Fato trebuie să cazi și tu în poala cuiva.
-O prefer pe a mea.
-Cei ce v-am strigat adunarea, nu o să stau după voi toată ziua.
-Se pare ca e și țâfnos deci nu îmi place.
-Haide. Merida mă trage după ea.
Așa zisul nostru conducător de grup Killian după cum s-a prezentat ne-a spus regulile și ce se întâmplă dacă nu-l ascultăm.
-Acuma o să mergeți după mine să vă arăt unde o să veniți de mâine și așa mai departe.
Clar nu e genul vorbăreț.

Mergem deja de o oră și m-am cam plictisit, clădirile de curs, dormitoarele, cantina, până acuma nimic ce să mă atragă.
-Bun aici o să intrați pe terenul de antrenament și de lupte unde vor fi probe de foc pentru voi.
Aici ma captat puțin, dar se pare și ca eu pe el. Era de așteptat imaginea mea nu prea trece neobservată, așa ca mă dau după Merida în speranța ca nu se va mai uita la mine.
-Dacă aș fi în locul tău nu m-aș ascunde. Îmi șoptește Merida
-Prefer să stau în umbră.
-Fiți atenți, aici o să vă antrenați, echipamentul și toate alea dar acolo, arată spre un fel de scenă rotundă dar destul de joasă cu fel și fel de semne pe ea și pot jura ca ăla e sânge pe ea. Acolo veți lupta corp la corp fără arme, doar voi înșivă si desigur fără puteri.
Nu cred ca va fi cazul atâta vreme cat nu am puteri.
-Dar nu toti avem puterile activate. Spune un băiat blond.
-O sa le aveți, dar puterea voastră nu stă doar în acele puteri, corpul vostru trebuie să reziste la toate astea. Degeaba ai puteri dacă ești slab în rest. Ce a-ți spune de o demonstrație? Unul cu puteri și unul fără!
OK chiar sunt curioasă ce are de gând.
-Tu ai puteri? Întreabă un alt băiat
-Da!
-Bun, urcă sus, si..... tu! Și îl văd uitându-se spre mine dar, mă uit în spate sperând să mai fie cineva în spatele meu. Dar nu e nimeni doar eu.
-Eu?
-Ai puteri?
-Nu!
-Sus!
S-a dus cu să trec neobservată, chiar era necesar din prima zi. Trec pe lângă așa zisul Killian și încerc să nu-i arunc o privire urata.

Născută în flăcări Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum