Ai stiut tot timpul

92 7 4
                                    

Seth
Orele trec cu greu, am urmărit-o, de fapt Blizard a făcut asta dar a pierdut-o în ceață gropi, sper doar să fi trecut.
Nu îmi înțeleg grija față de ea, săptămâna asta am lăsat-o în pace știam ce înseamnă toate astea, dar am avut impresia ca ceva știe și de asta ține distanța asta față de mine.
De multe ori eram gata să bat la ușa ei sau să-i distrug farmecele.
De fapt nu înțeleg deloc preocuparea mea pentru ea.
Mă învârt de colo colo, le explic noilor căderi ce au de făcut, dar nu pot să nu o caut peste tot, majoritatea au ajuns, dar ea e pe nicăieri, până și prieteni ei sunt deja aici, fiecare cu câte un spirit.

-Unde e? Se pare ca și Azriel e tensionat
-Tu trebuia să fii la granițe?
-M-am învoit, trebuia să fiu aici, unde naiba e, de ce nu vine?
-Așteaptă, mai e o oră!
-Asta e și problema mai e o oră!
Știu ce înseamnă asta, e aproape să pice proba, și dacă nu a fost aleasă e puțin probabil să poată ajunge la timp. Nu vreau să mă gândesc ca ar putea păți ceva, pur și simplu mă înspăimântă gândul ăsta și nu am simțit frica și grija pentru nimeni.
       -E bine! Îmi spune Blizard
      -Tu de unde știi? Ai zis ca nu o mai vezi!
       -A văzut-o alt cineva!
        -Cine?
          -O să vezi!
          -Prea multe lucruri nu îmi spui Blizard!
        -Uneori e mai bine așa, și știi de ce!
          -Măcar vine?
          -O sa aterizeze mai bine spus!Spune cu o urmă de amuzament în glas
Ce spirit o fi ales-o oare, zboară deci va veni imediat.

Încep să mă calmez dar nu pentru mult timp, majoritatea elevilor încep să țipe si alerge pretutindeni, primul gând e ca suntem atacați.
-Ce se întâmplă? Întreb, și mă uit la dragonul meu care e calm.
-Uită-te în sus.
Îmi ridic privirea și rămân șocat când văd ce zboară deasupra mea.
-Suntem atacați! Striga Azriel.
-Nu! Uită-te în sus.
Acesta îmi urmează sfatul
-Ce sfinților e aia?
-Un dragon!
-Imposibil, ultimul e lângă tine și ăla dacă e să fie dragon e imens.
Așa și e, e la o înălțime mare și tot se observă iar mărimea lui dublă sau poate mai mare decât Blizard.
Acesta plonjează în jos cu viteza de parcă ar fi gata de luptă, se aseaza jos și pământul se cutremură ușor
-Cine e oare? Întreabă iar Azriel.
Știind pe unde coboară un călăreț îmi arunc privirea spre acel loc.
-Ragna!
-Ce?
La fel ca si el nu avem reacție, ea coboară de pe uriașul dragon și e atât de mică în comparație cu el.
-Ea e! Încearcă să se convingă pe sine.
Apoi o ia la fugă spre ea, nu apuc să îi zic ca nu e bine ca deja dragonul se poziționează gata să îl ardă.

Mă uit la ea nevenindu-mi să cred cum rezistă ,  cum dragonul își întărește legătura, însemnând-o.
-Tu ai urlat din toți plămâni! Îmi spune Blizard.
Ragna nu scoate nici un sunet și e mult prea dureros ce se întâmplă acuma pentru a nu țipă.
-E puternică! Îi spun
-Cred ca ar trebui sa te rezemi de piciorul meu s-ar putea sa ai un șoc!
-De ce spui asta?
-Folosește-ți puterea, apoi uită-te la Ragna așa o să poți vedea mai clar.
Nu știu ce vrea să zică dar îmi aduc câteva umbre în jurul meu, asta fiind puterea mea, controlez umble. Apoi mă uit spre ea și deodată strălucește    în jurul lumini purpurii, iar în mine se instalează o căldură în piept și mă simt de parcă asta e ceea ce am așteptat o viață.
-Perechea,perechea. Îmi șoptesc umbrele și cu greu realizez ce înseamnă asta.
-E perechea mea! Spun cu glas hotărât
-Da! Îmi răspunde dragonul meu.
Acuma totul se leagă, visele, grija față de ea totul are sens acuma.

Își întoarce privirea spre mine dar ea nu pare uimită asta înseamnă ca a știut în tot acest timp.
Mă mișc din locul în care am zis ca sunt înghețat și mă îndrept spre ea frustrat, nervos și plin de ușurare ca ea e bine.
Când ajung lângă ea, adun din nou umbrele și le pun în jurul nostru în așa fel încât nimeni nu ne vede sau poate auzi.
-Ce e asta? Întreabă ea
-Ai știut tot timpul de noi! Privirea ei îmi dă de înțeles ca așa e.
-Am vrut să îți spun dar nu știam cu o să reacționezi.
-Clar nu ca acuma!
Instinctul din mine își face de cap și prea controlul asupra mea, îi cuprind față în palmele mele și mă aplec să o sărut.

Născută în flăcări Where stories live. Discover now