Născută în flăcări

Ochii lui Agamott

Toată lumea din jurul meu a rămas tăcută. Prințul s-a ridicat de pe tronul lui și se apropie de mine, analizând fiecare mișcare a mea.
-E imposibil, spiriduși și oamneni nu pot procrea.
-Se pare ca ați reușit. Uită-te la mine.
-Asta e ușor de dovedit să știi!
-Orice e nevoie!
-Chemați vrăjitorul, acuma!
În scurt timp apare un bătrân cu ditamai toiagul în mână și care duce în cealaltă un bol.
-Am nevoie de sângele vostru! Îmi spune cu glas răgușit, iar eu încuviințez din cap.
Prima dată îi ia din sângele prințului, apoi urmez eu.
Țin mâna deasupra bolului, aș vrea să nu fie adevărat, ca el să nu fie tatăl meu adevărat.
-Sângele s-a unit! Îl aud cum strigă, toți încep să șușotească.
-Prea bine atunci. Dar asta nu înseamnă ca te consider cu adevărat fiica mea!
-Nici nu trebuie. Singurul lucru care îl vreau e să învăț să-mi controlez puterile, nimic mai mult!
-Aș putea să nu te ajut dar ținând cont de ceea ce ești nu am de ales!
Pare tulburat de ceea ce a aflat, și eu sincer, tata și Azriel sunt familia mea nu el.
-Ți-am zis nu cer nimic. Doar să-mi știu puterile, apoi voi pleca.
-Prea bine! Vrăjitorul se va ocupa de tine!
-Multumesc! Cu Tik pe urmele mele mă duc după bătrânul vrăjitor, după ceva de mers ieșind din zona unde sunt prințul și ceilalți supuși ai lui ajungem într-un colț mai întunecat.
-Prea bine copila, am să te învăț tot ce știu, dar vreau să știu prima dată ce ești cu adevărat.
-Poți afla?
-Nu e lucru să nu-l știu!
-Atunci vreau și eu să știu!

Din nou îmi ia din sânge, dar de data asta îl lasă să cadă pe pământ, după câteva secunde răsar niște flori de un alb pur.
-Copila mea, ai o mare responsabilitate pe umeri tai și o putere pe care neapărat trebuie să o stăpânești! Acuma urmează-mă.
Intrăm într-un trunchi de copac și rămân pe loc când vad ca e ditamai locul într-un simplu trunchi.
-Ia loc!
Mă așez pe o buturugă și mă uit la bătrânul care umblă de colo colo.
    -Vino la mine!
Aud cum ceva sau cineva mă cheamă, mă uit în jur dar nu îmi dau seama.
    -Stăpâna
Sunetul vine din bibliotecă și deodată toate cărțile încep să se foiască de parcă ar fi posedate.
-Ce faci? Strigă bătrânul
-Nimic! Am auzit ca mă strigă cineva apoi m-am uitat într-acolo și au luat-o razna.
-Ce ți-au zis?
-Vino la mine! Stăpână!
El face ochii mari la mine apoi vine și mă ia de mâna trăgându-mă după el.
-Ascultă!
Îmi spune iar eu mă uit spre cărți care încă freamăt pe rafturi.
   -Ai venit!
-Acolo! Și arăt spre un colț îndepărtat.
Alerga ca un bezmetic și îmi aduce o scară.
-Urcate și ia cartea.
Nu știu de ce dar o fac, cu frică dar o fac.
Iau cartea de pe raft cu grijă e destul de grea dar cum pun mâna pe ea, parcă mă simt diferit. Cobor apoi potrivesc cartea în mâini și deodată se deschide iar paginile se schimbă singure cu o viteză mult prea mare care îmi face părul să fluture în spatele meu.
Tik și bătrânul se pun în genunchi în fața mea iar eu mă uit nedumerită la ei.
-Ce faceți?
-Iertați-mă Preoteasă ca nu v-am recunoscut!
O da sunt preoteasa lumi, uitasem complet, halal preoteasă.
-E o onoare pe mine să vă pot ajuta!

-Regele vrea să te vadă! Pe ușă intră din nou spiridușul negru.
-Vorbește cuviincios cu Preoteasă noastră! Tip la el bătrânul
-Iertare!
Îl ocolesc pentru ca nu am nevoie de scuzele lor sau ce cred ei, sunt tot eu Ragna!
-Lucrurile devin interesante! Îmi spune Tik
-Mult prea intense.

Am venit în alt loc puțin mai rezervat de tata ăsta.
-Prințe, am adus-o.
-Poți să ieși!
Acesta aprobă și ne lasă și aici.
-Vreau să vorbim, mai devreme eram nervos și șocat.
-Înțeleg!
-Eu și mama ta am avut într-adevăr  o poveste să zic așa.
-Cred și eu atâta timp cat sunt aici!
-Da! Nu credeam ca așa ceva e posibil, de asta a fugit mama ta, credea ca o sa îți fac rău!
-Și o să-mi faci?
-Nu! Și nici nu ți-aș fi făcut! Dar există mituri unde să zic ca copii dintre un spiriduș și un om aduc distrugerea și de asta s-a temut mama ta.
-Până acuma nu am adus nimic.
-Se pare ca ești mai mult de atâta!
-De curând am aflat și eu!
-Te-am chemat aici să îți spun ca îți voi oferi tot ce ai nevoie și ca îți voi fi alături.
La asta chiar nu mă așteptam, ma uit la el și se pare ca spune chiar adevărul.
-Nu știu ce să zic, dar un lucru vreau să îl știi demoni mă caută.
-E de așteptat ai multă putere în tine , fără limite chiar.
-Nu am cerut nimic din toate astea.
-Asta e destinul tău! O să îți ofer o cameră unde vei sta și cred ca Lordul va sta cu tine așa e?
-Da maiestate. Spune Tik
-Prea bine, vei avea acolo tot ce ai nevoie chiar și haine.

După ce mi s-a prezentat camera mea și nou garderobă m-am întors înapoi la vrăjitor pentru a afla ce e cu cartea aia.
-Vreau să știu ce e cu cartea!
-E cartea lumi, doar tu o poți deschide, conține absolut toate vrăjile și răspunsul la toate întrebările tale.
-Vreau să știu cum să înving demoni? Să îi deposed de puterea pietrelor!
-Vei găsi totul în carte, ea te va învăța eu voi fi aici dacă ai nevoie.
-Prea bine!
Iau cartea din nou de pe masă și o deschid.
-Cum înfrâng demoni definitiv?
Paginile încep să se miște apoi se opresc.
  " Demoni nu pot fi distruși definitiv dar pot fi opriți distrugând portalul prin care vin!"
" Singura modalitate de a distruge portalul e Ochiul lui Agamott."
-Și unde găsesc eu acest ochii?
Din nou foile se mișcă și pagina se oprește și rămân șocată când pe pagina respectivă e chiar chipul meu.
-Ochiul lui Agamott sunt eu! De fapt ochii mei! Spun și mă uit carte Tik care și el e șocat de pare ca nu știe chiar totul.