Merita

443 33 10
                                    

Ma trezesc buimacă, deodată îl văd pe Marcus în ochii mei. Și îmi apar în minte toate scenele petrecute.
-Te urăsc! Îi spun cu greu dar din suflet.
-Iubito, iartă-mă trebuia să fac așa, altfel nu ajungem la tine.
Încerc să-mi simt corpul nu mă doare e amorțit.
-Copilul? Întreb speriată
-E bine, nu a pățit nimic.
Asta înseamnă că a aflat și el.
Acuma încerc să înțeleg, scena aia a fost un fel de teatru? Dar mult prea credul a fost. Încă îl văd cum se apropie de mine.
-Summer, ești bine?
-Nu!
Poate a fost un joc de-al lui dar pozele alea. Mă înșelat ca a vrut.
-Nu te-am înșelat ca să știi, doar a fost un plan în care să te țin departe.
Mai ca rămân mută la ce îmi spune, alt joc, doar un joc și mi-a frânt inima. Chiar de mă doare îmi întorc capul să nu-l mai văd.
-Nu face asta, o să vin pe partea cealaltă.
-Nu mă interesează.
-De ce? Sunt tot eu!
-Poate, dar pentru ca mi-ai promis ca nu vei pleca și tu tot ai plecat.
-Dă-mi o șansă te rog
Din nou mă întorc cu capul îl aud vend.
Nu am ce șansă să-i dau pentru ca e iertat dar mi-a rănit inima chiar dacă el spune ca e un joc.
-Nu!

-Marcus, las-o în pace acuma ,o să vorbiți când își mai revine. O aud pe Alana venind spre mine, și i-aș mulțumi dacă nu m-ar durea gâtul la cat l-am învârtit.
-Dar mama..
-O să ai timp, crezi ca mai poate fugi undeva in situația asta.
-Aș prefera sa fug după ea decât sa o văd așa. spune el și simt cum inima mă încearcă.
-Mă lași să vorbesc cu ea? Ca între fete?
Acesta aprobă și apoi pleacă.
-Cum te simți!?
-Nu prea știu. Ai aflat?
-Da știm cu toți! Îmi pare rău ca ai îndurat toate astea.
-Nu e vina voastră, într-o zi ar fi venit după mine. I-au trebuit 19 ani!
-O să-l fac să sufere crede-mă!
-Nu vreau să știu, dar măcar să îi tai ce are între picioare.
-Ți-a făcut ceva?
-În afară de biciuit nu. Dar mamei mele da, iar ea nu a avut puterea să lupte contra li.
-Acuma înțeleg de ce nu i-ai arătat nici un semn de durere chiar dacă tu erai distrusă.
-E un monstru atâta tot!
-O să mergi acasă, o să avem noi grijă de tine, și frați tăi sunt în siguranță. Ai făcut bine ca i-ai trimis la mine.
-Nu aveam alta calea.
-Le-ai vrut binele.
-Crezi ca e bine sa stau la voi pana imi revin?
-Dacă vrei pot să îl fugăresc din casa până îți revii!
-Nu nu vreau asta. doar.....
-Vrei să sufere și el!
-Cred ca da.
-Faci bine, eu când l-am făcut pe al meu să sufere am lipsit cu săptămânile , m-am întors cu o nouă mafie și am făcut un accident și eram însărcinată.
-În afară de mafie, le-am bifat pe toate.

Alana e mult prea grijulie cu mine, chiar și Marcus care nu știe cum să mă atingă unde să pună mâna și dacă mă doare.
Urc scările casei și abia aștept să-mi văd frați, cum intru în casă deja aud pași alergând.
-Summer. E vocea Lunei care e și bucuroasă dar și plânge, sare direct în brațele mele.
Îmi înăbuș durerea care o simt acuma, Marcus mă vede și vrea să o ia pe Luna dar îi fac semn ca nu.
-Ce faci?
-Mi-am făcut griji pentru tine.
-Sunt bine, crezi ca te-ai putea da jos?
-Ești rănită?
-Doar mă doare o mână.
Aceasta se dă jos grăbită dar din urma ei vine și Beatrice care mă prinde de picioare.
-Să nu mai pleci, dacă Marcus te mai face să plângi să îmi spui mine o să-l împușc, crede-mă chiar o fac.
Fără să vreau zâmbesc la ce îmi spune.
-Așa o să fac, spun și mă uit spre Marcus care nu prea i se pare amuzant.
-Fetelor ce ziceți să o lăsați puțin e obosită o duc în camera ei apoi o să mai vorbiți bine. Intervine Alana.
-Felix?
-E sus își aranjează camera.
-O să stau aici?
-Da trebuie să avem grijă de tine, după te poți muta.
Aprob apoi mă îndrept spre scări care sunt un calvar la urcare.

Au trecut câteva zile de când stau la pat, mă plimb doar însoțită și am nevoie să fii ajutată pentru ca nu pot să fiu prea flexibilă.
-Felix! Strig după el, ar trebui să fie pe aici.
-Felix!
Se pare ca o sa mai stau înțepenită aici vreo câteva ore.
Se aude foiala în spate așa ca cred ca e el.
-Felix ajută-mă puțin, vreau să mă ridic.
Fără să spună nimic se apropie de mine și îi simt mâinile pe umeri mei, dar nu e atingerea lui Felix. Cu mare grijă sunt pusă la marginea râtului.
-Marcus?
-Buna! Spune el, a fost acasă și el, dar cum nu vorbeam cu el venea doar și mă vedea, pare supărat, oare într-adevăr îl doare ce îi fac eu.
-Mă ajuți? Și îi întind mâna, pare surprins dar mă ridică.
După o plimbare mai mult tăcută, ceea ce nu prea îi stă în fire lui Marcus.
-Ce ai pățit? Il întreb
-Nimic.
-Spune!
-Nimic, mă bucur ca îți revii dar totul e din cauza mea. Merit tăcerea ta.
-Nu e vina ta. I-am zis și mamei tale ca ar fi venit după mine.
-De unde știi?
-Ca nu e prima dată!
-Ce?
-Cu mulți ani în urmă cred ca 11 chiar după ce tata murise, mama ne închisese într-o cameră și ne-a pus să păstrăm liniștea orice ar fi, îi auzeam vocea, era nervos se certau și sunt sigură ca i-a făcut mult rău atunci mamei pentru ca după un timp apăruse Luna!
-Pot să îți spun ca și-a primit-o!
-E mort?
-Da!
-Atunci e bine.
-Tu , copilul cum te simți?
-Suntem bine. Tu ce părere ai ce simți în legătură cu asta?
-Confuz, fericit, puțin șocat, dar nu pot face nimic mai mult.
-Anume?
-Să fiu lângă voi!
-Și de ce?
-Pentru ca te-am rănit, si au fost doar minciuni, am vrut sa te știu în siguranță și nu am făcut nimic bun.
-Pozele alea erau foarte detaliate.
-Nu eram eu în ele, erau făcute pe calculator.
La naiba cu tehnologia asta.
-Nu trebuia să faci asta!
-Am regretat în secunda în care te-am văzut când ai venit cu pozele, a durut și încă doare groaznic.
Aș vrea să îi răspund da gura mi se usucă într-un fel ciudat, apoi o simt plină de salivă.
-Ce e? Ți-e rău?
-Nu, e ciudat, îmi simt gura plină de parcă aș mănâncă ceva.
-Ție poftă de ceva?
-Poftă?
-Da, ai vrut să mănânci ceva și nu ai primit, sau te-ai gândit la ceva?
-Cred ca ieri venise Luna și Beatrice și miroseau a căpușe.
-Stai aici!
Se ridică și mă lasă singură pe veranda.
-Nu pot să plec nici dacă aș vrea. Tip în urma lui. Apare imediat cu o farfurie de căpușe.
-Îți era poftă de asta te simți așa!
-Și tu de unde știi?
-Posibil să fi întrebat sau citit!
-Ai citit despre femei însărcinate.
-Nu despre femei, despre cum o să fii tu.
Îmi tine farfuria și iau o una, și cred ca e cea mai bună pe care am mâncat-o până acuma, nu știam ca am așa ceva iar el a căutat informații.
Poate o să-l iert dar cred ca mai merita sa stea puțin pe ace.

Cred ca după toată nebunia care a fost o sa ne apropiem de sfârșit, ușor ușor.
❤️❤️❤️

Printesa mafieiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum