Iartă-mă ca trăiesc!

Lupta din suflet

Anca p.o.v
Am ajuns acasa si am vrut sa ma duc direct sus dar planurile mele nu erau in concordanta cu ale lui Bogdan.
Bogdan:Unde ai fost pana acun domnisoara?
Eu:Parca ti-am mai spus odată!
Bogdan:Da,dar ai fost plecata 3 ore.
Eu:Nu am gasit si a trebuit sa caut in toate magazinele din oras.
Bogdan:Si unde sunt?
Eu:Pai stai sa vezi chestie....cand ma intorceam mi le-a furat cineva.L-am urmarit foarte mult dar dintr-o data apare in fata mea un câine foarte mare.M-am speriat si cand am fugit cainele m-a urmarit pana cand am cazut intr-o groapa de canalizare si din cauza  mirosului a renuntat la mine.
Bogdan:Dar esti foarte curata?
Eu:O batranica prietenoasa m-a lasat sa ma spal la ea in timp ce ea mi-a curatat si uscar hainele.
Bogdan:De ce nu-mi poti spune macar odata adevarul!?
Eu:Dar....
Bogdan:Niciun dar Anca!Aveam destule de facut,iar acum mai trebuie sa ma duc sa cumpar tampoane!
Mara:Nu mai tipa la ea,niciodată violenta si tipatul nu rezolva o problema.
Nu ingeleg cum femeia din fara mea poata sa spuna asta atata timp cat din vina ei Kim a patit atatea.Câteodată am impresia ca in ea traiesc 2 persoane:un inger si un demon,ca dealtfel in toti oamenii
Bogdan:Du-te sus pana nu imi ies nervii pe urechi!
Eu:Ok,ok....nu vreau sa ajungi ca Dumbo.
Bogdan:Uite cine vorbea,Pinochio!
Eu:Ti se pare ca auzi ceva Dumbo?Ca eu nu am auzit nimic.
Bogdan:Misca sus in acest moment!
Am urcat sus si am gasit-o pe Kim urcata pe o geanta de bagaj incercand sa o inchida.
Kim:Salut Anca,sper ca te-ai distrat in timp ce eu faceam bagaje.
Eu:Daca ai stii tu.Am in cateva cluburi si apoi am escaladat Everestul.
Kim:Cand plecam?
Eu:Diseară dupa ce adorm Mara si Bogdan.
Kim:Sincer,daca as fii in locul tau nu as arunca ceea ce e stricat ci as incerca sa-l repar.
Eu:Poti sa vorbesti româneste,te rog?
Kim:Off Doamne!Realtia ta cu fratii tai cat si cu Bogdan este stricata,nu?
Eu:Da.
Kim:Si de ce nu incerci sa repari relatia,sa discuti cu ei si sa-i faci sa inteleaga ce vrei tu....poate ajungeţi la un compromis.
Eu:Dupa cum stii un lucru stricat niciodată nu va mai fi la fel.Si din pacate am reparat de prea multe ori aceasta relatie,iar una noua inima mea nu isi poate permite.
Kim:Dar gândeste-te ca plecând pierzi iubirea lor,ii pierzi pe ei.Eu nu pot sa pierd ce nu am.
Eu:Te rog lasa-ma!Crezica mie imi este usor!?Crezi  ca nu mi se rupe inima in mii de bucatele cand ma gândesc ca nu le voi mai vedea zambetele cand vorbim despre copilarie,crezi ca nu am imprimate in minte si suflet clipele petrecute impreuna,momentele in care inima mea era sfasiata si ei au luat fiecare bucata si au lipit-o la loc?Crede-ma ca imi este foarte greu,ca sa pot sa plec a trebuit sa imi iau inima si sa o rup cu dintii ca apoi sa o arunc departe..sa nu mai simt nimic....dar nu am reusit.
Kim:Si ce te face sa pleci?
Eu:La fel ca amintirile frumoase,nu pot sa uit ca m-au tradat,m-au tratat ca pe un obiect second-hand.Stiu ca ma iubesc dar nu e suficient sa iubesti.Degeaba m-au iubit daca toata iubiea lor a dus la distrugerea mea,daca s-au lasat influentati de ceilalţi.Nu pot accepta sa ma modeleze ca pe plastilina,si decat sa nu stie unde sa ma mai duca si ce sa-mi mai faca mai bine plec si ii las linistiti.
Kim:Dar macar promite-mi ca le lasi o scrisoare.
Eu:Da.
Am scos din buzunar bucata de material de la Chris si i-am intins-o.
Eu:Este cel mai preţios lucru pe care il am.
Kim:Dar e o amarata de bucata de material.
Eu:Conteaza ce scrie pe ea.
Dupa ce a citit m-a luat in brate si ne-am intins in pat.
Kim:Imi pare rau scumpo!
Eu:Nu are de ce.Bucata asta de material este singurul lucru care ma impiedica sa ma sinucid.
M-am ridicat si m-am dus la fereastră,ma linistea sa privesc luna.Am strans puternic in pumn bucata de material in timo ce lacrimile curgeau siroaie.
Eu:Ti-am promis ceva Chris,si ma voi tine de promisiune.Sa ai grija de fratii mei si sa stii ca nu trece o clipa fara sa ma gandesc ca ai murit din cauza mea.Te iubesc!