Doua saptamani

Capitolul 40

Daca o sa fiti confuzi dupa ce cititi capitolul, comentati si o sa va raspund! :-)

Cineva mi-a spus odata ca fericirea nu poate niciodata sa dureze la infinit, in schimb, e posibil ca oamenii sa traiasca o viata intreaga in nefericire.

Cred ca aveam in jur de zece ani cand am auzit vorbele astea. Deci, ce puteam eu intelege atunci?

Mi-am inchis ochii pentru o secunda, simtindu-mi-i fierbinti si umezi din cauza lacrimilor care parca nu se mai opreau acum cateva secunde.

Am tras patura subtire mai strans in jurul meu, strangandu-mi mai puternic genunchii la piept.

Lacrimile se oprisera, dar acum mintea mea avea timp sa se gandeasca la tot ceea ce nu voiam.

Simteam golul din stomac cum se face mai mare pe moment ce meditam la ultimele saptamani.

Totul parea asa bine...

Toate piesele de puzzle erau intr-un final impreuna.

Am lasat un suspin zgomotos sa imi scape si mi-am mutat privirea spre fereastra din camera mea.

Cerul era negru. Nicio stea. Nici macar luna nu se vedea.

Totul era invaluit in intuneric.

Mi-am inchis ochii si am lasat intunericul sa ma imbratiseze.

*Acum trei saptamani*

Am ras la gluma Mayei, pentru ca numai ea se putea gandi la asa ceva.

- Julie, iti spun! Am citit o carte despre asta! E clar ca profu' de sport e varcolac!

Mi-am dat ochii peste cap, pentru ca de cand a inceput sa citeasca nu-stiu-ce carte despre varcolaci, a tot venit la mine cu idei traznite. Pana acum, are deja suspiciuni legate de profa' de biologie, de doamna de la cantina si acum si de profu' de sport.

Mi-am scuturat capul si mi-am dat ochii peste cap, in timp ce o lasam sa povesteasca noua ei teorie.

Eram la mine in camera, la o ''petrecere in pijamale'', pentru ca pedeapsa mea se terminase intr-un final si Maya si cu mine ne-am gandit ca o noapte intre fete n-am mai avut de mult.

- Julie?? JULIE?

- CE?

- NU ERAI ATENTA!

- SCUZE. DE CE TIPAM??

- NU STIU!

- FETELOR, MAI INCET CU GALAGIA!

Am inceput sa radem, dupa ce vocea mamei se auzi de jos si dupa ce ne-am revenit, am inceput iar sa vorbim, dar de data asta, aveam volumul normal.

- Scuze, Maya, ma gandeam.

- Ooh...am vazut-o dand din sprancene si lovindu-ma in umar si mi-am dat ochii peste cap la comportamentul ei. La cine? a zis ea si dupa tonul ei, aveam deja o idee la cine facea referire.

Mi-am dat ochii peste cap, simtind insa cum fata imi devine dintr-o data cu vreo doua grade mai calda numai aducandu-mi aminte de el.

- Sa stii ca spre deosebire de tine, pot sa nu ma gandesc la iubitul meu atunci cand sunt la o petrecere in pijamale cu prietena mea cea mai buna, am zis eu ridicandu-mi o spranceana si ranjind la ea, cand am vazut-o rosind.

- Nu stiu despre ce vorbesti, a zis ea rapid, cu ochii fluturandu-i oriunde, cu exceptia mea.

- Ahaa...sigur ca nu sti, am zis eu sarcastica, apoi am chicotit cand am vazut-o ca se inroseste si mai tare. Maya, doar in ultimele douazeci de minute, te-am vazut verificandu-ti telefonul cam de ...um...sa vedem...douazeci de ori?