Doua saptamani

Epilog

Inainte sa cititi, legat de capitolele bonus, sa stiti ca voi alegeti despre ce vreti sa scriu. Da-ti-mi sugestii si eu voi alege trei dintre ele. Ok, cam atat.

- Si...o sa faceti ceva diseara? Tu si Colin? am auzit vocea Mayei prin telefon si am fost surprinsa ca isi oprise povestea despre cum ea si Tim au facut 3 luni de logodna ieri.

Nu ma deranjau povestile Mayei despre ei doi. Vedeam cat de fericita e cu el si sincer eram surprinsa ca nu s-au casatorit inca. Maya insista ca ''e prea devreme'' si ca sunt ''mult prea tineri'', dar puteam sa vad din zambetul lui Tim ca pe el nu l-ar deranja asta.

Amintindu-mi ca prietena mea cea mai buna e inca la telefon, i-am raspuns:

- Pai...nu stiu. Colin plecase deja cand m-am trezit si n-am apucat sa vorbim despre asta. Presupun ca o sa stam in casa si poate ne uitam la un film...?

Am auzit-o pe Maya razand.

- Jules, faceti patru ani de relatie. Si din cate il cunoastem noi pe Colin, nu e genul care sa ia o aniversare de-a voastra ca pe un lucru oarecare.

Am oftat si m-am ridicat de pe canapea, luand telecomanda de pe masuta si stingand televizorul.

Ma simteam intr-un fel extenuata psihic si stiam ca are de-a face cu faptul ca nu m-am trezit langa Colin de dimineata. Era sambata si nu aveam teme de facut (spre surprinderea mea). Yale era o universitate destul de grea si de cele mai multe ori cerea mult efort din partea studentilor, dar am reusit sa trec cu bine peste primul an si acum eram in al 2-lea. Stiam ca faptul ca am supravietuit atatea luni in locul asta e datorita lui Colin. Si el intrase aici si ne mutasem impreuna intr-un apartament micut din apropierea campusului.

Fusese o decizie spontana, dar parintii ne-au sprijinit, deci nu puteam sa ne plangem. Aveam tot ce ne dorim.

Mi-am muscat buza uitandu-ma la ceasul de pe perete si vazand ca era cu putin trecut de ora pranzului, iar el nu a ajuns inca. Incepusem sa ma ingrijorez din ce in ce mai tare inca de cand am vazut ca nu raspundde la mesaje iar telefonul ii e inchis.

- Nu stiu ce sa zic, Maya...

Am oftat si mi-am plimbat privirea pe peretii albi, simpli, plini de fotografii. De la noi cu parintii nostri de sarbatori la fotografii cu mine pe care Colin le facuse fara sa imi dau seama si fotografii cu noi doi zambind.

Mi-am amintit expresia pe care o facuse aseara cand imi descoperise cadoul pentru azi. Arata ca un copilas in ziua de Craciun cand vazuse ca ii cumparasem o camera polaroid asa cum imi povestise ca isi dorea de luni de zile. Desi imi stricase surpriza, nu am putut sa nu rad odata cu el cand incepuse sa faca poze aiurea prin casa.

Stiam ca are talent la fotografie, iar dovezile erau agatate peste tot pe pereti.

Erau niste poze facute acum doua veri, cand am terminat liceul si ne-am petrecut vacanta calatorind, exact asa cum imi aminteam ca mi-a povstit ca isi doreste acum mult timp.

Gandul mi-a zburat la parcul parasit de acasa si m-am simtit dintr-o data melancolica. Vorbeam cu parintii mei destul de des si ii vizitam de sarbatori, iar cu Maya interactionam parca mai des, chiar daca si ea avea ca si mine, majoritatea timpului ocupat cu studii. Intrase intr-un colegiu de langa casa, exact ca Tim. Spusese ca nu isi dorise niciodata sa ajunga la vreun colegiu pretentios si o intelesesesm.

- Maya-

M-am oprit cand am auzit usa apartamentului deschizandu-se si am sarit de pe canapea, grabindu-ma sa ii spun Mayei ca trebuie sa inchid in ciuda protestelor si intrebarilor ei. Fata asta nu s-a schimbat niciun pic de acum cativa ani si o iubeam pentru asta.