My soul mate is the Alpha Supreme

Vol II: Soul Destroyed:Capitolul 31

"Cât de mult îți iubești familia? "

Vocea m-a lăsat împietrită și nu reușesc să procesez bine cuvintele , deoarece sunt doborâtă la pământ de către James . Se aruncă peste mine , când vede că un lup se repede în direcția mea . Lupul cel mai mare se oprește și mârâie fioros , și simt cum pielea mea devine ca cea de găină. Capul începe să mă doară și vocea apare din nou .

"Dacă vrei să îți mai vezi fetița , trebuie să-l omori pe Alpha-ul Suprem ."  

În timp ce mă străduiam să procesez vorbele lui , James s-a avântat din nou în luptă. Am reușit să mă ridic de jos și am strigat către ei să se oprească , însă nu au făcut-o. Am decis că era vremea să mă transform și nu am mai stat pe gânduri ; am luat forma de lup și am intrat între ei , mârâind amenințator spre intrușii ce mă amenințaseră cu fiica mea.

Văzând cât de urât îi privesc , lupii încep să se retragă , însă acea fereastră se deschide din nou în mintea mea , făcându-mă să mârâi.

"Propunerea rămâne valabilă."

Cei doi se retrag și imediat ce ies din aria mea vizuală mă prăbușesc pe pământul rece, revenind la forma umană. Simt cum brațele lui James îmi cuprind talia apoi sunt ridicată de la sol. Ochii mi se închid , oricât de mult aș încerca să mă împotrivesc. Peste câteva secunde salteaua moale a patului ajunge sub mine , eu scoțând un geamăt de durere. Îmi simțeam trupul făcut bucățele și cu toate astea, somnul m-a cuprins aproape instant.

***

Stăteam pe terasă și încercam să procesez toate cele întâmplate astăzi. Lupul acela părea serios când mi-a spus să-l omor pe Alpha pentru a-mi recăpăta fetița, însă uciderea lui Aiden...e adevărat că îl consider dușman, doar este un tiran, însă moartea lui nu este atât de ușor de obținut și știu ce mă așteaptă dacă nu voi reuși. Nu, trebuie să existe altă soluție, oricât aș fi dispusă să risc pentru fiica mea, nu o pot lăsa și fără mamă. Deja și-a pierdut tatăl, nu vreau să sufere dacă se va întâmpla ceva și cu mine.

Continuam să mă gândesc la o rezolvare când am văzut o mișcare în tufișurile din fața intrării în pădure. Mă ridic instant și din impuls îmi țin respirația, pregătindu-mă pentru un posibil atac. Ies de pe terasă și aștept să văd ce se întamplă. Nu îmi pot stăpânii emoțiile când îmi văd fetița adusă pe brațe de un bărbat a cărui figură îmi rămăsese bine întipărită în minte. Picioarele îmi pleacă singure de pe loc și alerg spre ei, luând-o pe Tiana în brațe.

- Ce i-ai făcut ?mârâi când văd că puiul meu nu reacționează în nici un fel.

- Calmează-te, s-a jucat toată ziua prin grădină și a adormit.

- Ce căuta fetița mea la tine ?!

- Lena a furat-o azi-noapte. Aș fi adus-o atunci când am văzut-o, însă dormea și nu voiam să o trezesc. Astăzi s-a trezit destul de târziu și nu m-a lăsat să o aduc acasă, a vrut să se joace cu copiii haitei. Jessica, nu i s-a întâmplat nimic, am avut grijă de ea.

Tot timpul cât îl ascult îmi îmbrățișez strâns fetița, lâsând lacrimile să mi se scurgă pe obraji. Mă pun în genunchi cu ea și încerc să mă liniștesc, însă sentimentul de vină din interiorul meu nu mă lasă. Bărbatul a cărui moarte aproape începusem să o plănuiesc cu puțin timp în urmă îmi ingrijise copila și o adusese teafără acasă.

Văd cum se pune pe vine în fața mea și își întinde mâna dreaptă, ștergându-mi lacrimile.

- Tiana e bine. Atunci de ce plângi ?

Nici măcar nu îl puteam privi în ochi. Tiana începe să se foiască în brațele mele și mă ridic, scuturându-mi hainele de praf. Fug în casă și o las pe fată să doarmă în continuare pe pat iar când mă întorc, îl vad pe Aiden plecând.

*************************************************

Hei lumee :)))

Acesta e un capitol scris de partenera mea @AlinaElena600 . E o scumpete de fata :)) 

As vrea sa aud parerile voastre si vreau sa va spun ca o sa ne staruim sa facem capitolele mai lungi , asa cum "poate" erau odata .

Va multumim pentru sustinere!

V-am pupat! :))