My soul mate is the Alpha Supreme

Vol II : Soul Destroyed : Capitolul 38

Din perspectiva Lenei

În timp ce încerc să îmi adun puterile ca să pot finaliza vraja , uşa de la intrare este trânită de perete şi înăuntru intră un bărbat cu vârsta în jur de treizeci şi ceva de ani . Cum să nu pot observa ochii lui de un albastru-gri ? Nu era posibil ! Era mort! Astăzi l-am văzut din nou și am simțit o apăsare în piept , mereu când mă îmbrățișa mă simțeam în siguranță, iar când era prin preajma mea mă agitam sau când mălua de mână aproape tremuram . Nu l-am văzut douăzeci și ceva de ani , deoarece toți îl credeam mort . Mă uit la el și nu îmi vine să cred că este în fața mea și mă privește cu ochii săi frumoși și mari. Observ cum îmi cercetează fiecare parte a corpului cu o privire care are puterea să îmi ardă fiecare bucățică de piele.

Stătea acolo de ceva vreme și tăcea . La fel și eu . Tăceam . Mă uit la el și zâmbesc stângace. El era acolo , bărbatul pe care l-am iubit toată viața mea. L-am iubit tot acest timp . Am trecut și eu prin multe la viața mea, căutând, riscând, visând, trăind și cel mai tare, iubind. Iubindu-l pe el. . L-am iubit timp de douăzeci de ani și nu am încetat niciodată . L-am iertat pentru tot și toate . Am iertat zilele din adolescență când venea beat la mine la ușă , când era dur și dorea să mă intimideze ca să pot și cu el , chiar și toate escapadele cu diferite perfide , și în ultimul rând , violul. L-am iertat pentru tot .
-Bună ,încăpățânațo! zice și simt cum împietresc pe loc . Vocea lui , aceea voce căreia i-am dus dorul . Aceea voce care mă făcea fericită prin glumele spuse , aceea voce care m-a făcut să plâng.

-Erik ? vocea mea era lipsită de vlagă. Cuvintele îmi erau oprite și erau de prisos în acest moment. Mă simțeam neptincioasă  ,căci în urmă cu câteva minute mă simțeam gata să omor o haită întreagă , dar acum nu pot face față unui bărbat . 

-Lena , știu că ești șocată , dar lasă-mă să îți explic , promit ! cuvintele sale se zdobeau pe rând de zidul meu pe care îl ridicasem cu mulți ani în urmă. 

-Taci! Taci,Erik! Teurăsc pentru tot ce mi-ai făcut, te urăsc că m-ai rănit , te urăsc că m-ai mințit, te urăsc că îmi spuneai că mă vei iubi mereu și că niciodată nu m-ai lăsa orice s-ar întâmpla , dqar tu mi-ai creat cea mai mare durere . 

Nu reușesc să îmi termin vorbele , căci se apropie de mine cu o viteză prea rapidă și m-a tras ușor, foarte ușor, ca pe un copil pe care trebuie să-l coordonezi și m-a luat în brațe. M-a ținut lipită de el mult. Îmi era bine, atât de bine că aș fi vrut să nu respir, pentru a nu da ritm timpului. Mirosul, căldura pe care o emana, pieptul lui, mâinile care mi se încolăceau pe mijloc, pe spate, într-o mângâiere continuă, îmi dădeau o stare de bine și confortul după care tânjisem întotdeauna, fără să conștientizez. Nu știu cum să explic. Era ca și cum aș fi ajuns, în sfârșit, acasă. Mă ținea atât de strâns, încât i-am simțit dorința. Am stat așa, tăcuți, unul în brațele celuilalt. La un moment i-am auzit cuvintele, picurând ca dintr-o altă dimensiune. Mi-a spus din nou că sunt frumoasă și că i-a fost foarte dor de mine. Știam că e adevărat și în secunda aceea am fost fericită, nu pentru mine, cât mai ales pentru el, că în sfârșit mă găsise. Gura lui rotunjea consoane și vocale, care se rostogoleau atât de aproape de fața mea... Nu le înțelegeam sensul. Literele se spărgeau înainte de-a ajunge la mine, dar eu eram hipnotizată doar de mișcarea buzelor lui senzuale. Degetele lungi și fine se plimbau pe corpul meu, cântând la un pian imaginar, făcându-mă să vibrez la fiecare atingere.

Când m-a sărutat a fost cel mai frumos moment din viața mea de până atunci. Magia primului sărut cu Erick, după reîntoarcerea sa , gustul buzelor lui dulci, moi și cărnoase... Ne-am sărutat mult, cu foame, ca și cum am fi vrut să ne devorăm unul pe celălalt, iar mâinile noastre căutau, descopereau, mângâiau. M-a ridicat în brațe cu ușurință, fără să-mi lase buzele și m-a așezat cu grijă în dormitor. Era atât de tandru și delicat, de parcă aș fi fost făcută dintr-un material foarte fragil. M-am predat cuminte mâinilor și gurii lui, iar el m-a dezbrăcat încet, fără grabă plimbându-și buzele pe fiecare parte dezgolită a corpului meu. De mică am fost pudică, dar în prezența lui, am pierdut orice urmă de inhibiție. Eram complet goală, însă mă simțeam frumoasă, senzuală, conștientă brusc de atuurile feminității mele.  Mi-a cuprins sânii în palme, iar eu m-am cambrat ca o pisicuță, ca să-mi poată săruta din plin sfârcurile. În dormitor lumina generoasă a orașului intra prin geamurile imense. Draperiile nu erau trase. Îl vedeam atletic și viril, subjugat de dorința de a mă avea, cu ochii întredeschiși și verdele aprins de pasiune. Nu-mi puteam imagina ceva mai frumos decât trupurile noastre goale, atingându-se, atrăgându-se magnetic. Mâinile și buzele lui se plimbau neobosite, răsfățându-mă, mângâind, gustând, pecetluind. Iar când se întorceau la buzele mele, deveneam carnivoră, neputând să mă satur de moliciunea lor dulce. Uitasem de ultima dată când avusem contact sexual cu el ,căci fusese ceva neplăcut.

Când s-a întâmplat a fost de un firesc tulburător, iar plăcerea atât de intensă, că-mi venea să plâng. Parc-aș fi făcut dragoste pentru întâia dată. Dansul ritmic al corpurilor noastre goale, era perfecțiune, simbioză fizică și spirituală. Știam că indiferent ce se va întâmpla, niciodată nu voi regreta noaptea aceea. M-a iubit îndelung, cu pasiune și tandrețe, până când simțurile noastre au explodat. Am rămas epuizați unul în brațele celuilalt. I-am luat capul și i l-am odihnit, oarecum matern, pe sânii mei, ținându-l cu ambele mâini. Nu îmi păsa de umezeala corpurilor noastre, el era parte din mine. Am stat așa o vreme, apoi m-a mușcat ușor de un sfârc, și-a ridicat fața, m-a sărutat și mi-a spus că mă iubește. Firește că mă iubea. N-am spus nimic, am zâmbit. M-a sărutat din nou, și-a repetat. Nu i-am răspuns. M-a prins de bărbie, a zâmbit și-a completat în locul meu „Mulțumesc, Erik, că mă iubești."
Ne-am dus la duș împreună, dar mâinile și buzele noastre nu erau deloc cuminți. Am făcut dragoste din nou, nesătui, neobosiți, cu apa șiroind peste noi, găsind confort unul în trupul celuilalt. Ne-am iubit îndelung, fără grabă până am explodat din nou și din nou...
Apoi ni s-a făcut foame și am mers în bucătărie să mâncăm. Am văzut o văpaie portocalie în zare. Ne-am apropiat de geam să vedem unde e incendiu. Nu era incendiu... răsărea soarele. Era deja dimineață, însă noi, prea plini unul de celălalt, nu simțeam oboseala sau somnul, cum nu simțisem nici trecerea nopții.

Erik s-a apropiat de mine și mi-a șoptit la ureche :

-Frumoasa mea , renunță! Renunță la răzbunarea ta ! Haide la Catlin!

                                                                                  ***

Bună :)

Cum la voi ? Ce faceți ?

Vreau sa vă spun că următoarele capitole vor fi despre Lena .

Apropo , vă muțumesc că încă vă înteresați de cartea mea . Am mai postat o carte care se numește "Todavía Te Quiero ".

Aștept părerile voastre despre acest capitol șo despre noua carte . Link-ul cărții se afla la "Link Extern".