Istoria Unei Iubiri De-o Viață

7. Mulțumesc Jonas

Am intrat în sala de clasă cu teamă, crezând ca am întârziat din nou. Dar nu, încă nu a ajuns profesoara. Norocul meu. Mă așez repede în bancă și aștept sa vină ziua de mâine. De obicei nu stau atât de pasiva la școală,dar cred ca mă îndrăgostesc.
Sunt întreruptă brusc din meditație când intra profesoara în clasă. Salutam și apoi consemnează absenții pe care nu îi avem. Și apoi marele soc pentru mine:
- Sa vedem cine răspunde astăzi.
Și începe sa răsfoiască paginile din catalog. Brusc, am o presimțire stranie și mă uit de urgenta în caiet sa văd titlul lecției pentru că habar nu aveam de nimic. Spre ușurarea mea, mi-am dat seama că era exact ceea ce făcusem cu Jonas ieri, deci probabil o sa mă descurc. Dar tot aveam emoții.
- Ruth Ann Morgan și Stanley Milestone ne vor delecta astăzi, spune ea cu un ton sarcastic. Bine ca măcar nu eram singura care e ascultată, dar tot nu mă simțeam prea încrezătoare.
Aproape tremurând, mă duc spre tablă și spre profesoara care îmi apare asemeni unui călău. Cred ca am uitat sa menționez ca aveam o fobie foarte puternica de răspuns în fata clasei și ca începeam sa mă bâlbâi și nu mai știam nimic, deși mă străduiam sa învăț.
Deci nu e de mirare ca nu aveam nici un chef de așa ceva, mai ales ca eram distrată si nu mă puteam concentra. Și în plus eram și adormită.
Așa ca ajung la tablă și doamna profesoara începe sa ne pună întrebări. Eram socata sa îmi dau seama ca eu chiar stiu ceea ce ne cerea. Și profesoara a fost surprinsă pentru ca eu eram aeriană de obicei și nu prea știam nimic la materia aceasta.
După tirul de întrebări și definiții, la care am răspuns doar eu pentru ca Stanley era bota, profesoara ne-am pus sa rezolvam câte o problema și gata cu ascultatul. De obicei aici mă descurcam bine pentru ca nu trebuia sa vorbesc, dar astăzi parcă eram obsedată de Jonas. Îi tot auzeam vocea în capul meu și parcă îmi alunga frica și îmi dădea încredere. Deci am rezolvat problema repede și perfect și am auzit cum îmi spune profesoara:
- Excelent, Ruth. Cred ca ti-a prins bine ziua de ieri. Îmi place foarte mult cum ai răspuns astăzi. Felicitări! îmi spune ea și mă uit uimită cum îmi trece un 10 în carnet.
- Mulțumesc! spun eu tare, dar în gând îmi răsună doar: Jonas, mulțumesc, îți mulțumesc ca ai fost ieri cu mine.
Sunt așa de fericită. Niciodată în toții anii mei de școală nu am luat un 10 pe ascultat și acum sunt tare fericită. Aproape ca țopăi de bucurie și mă abțin cu greu. Mă duc în bancă și abia aștept sa îl văd pe Jonas și sa îi mulțumesc.
Celelalte ore au trecut parcă în vis și simțeam o stare de euforie totala. Eram tare bucuroasă și am ieșit repede din școală la sunetul clopotelului care anunță sfârșitul orelor. L-am așteptat pe Jonas în fata porții și el a apărut aproape imediat de parcă eram telepati. Bucuroasă nevoie mare, l-am îmbrățișat cu putere și i-am zis:
- Mulțumesc, Jonas!
Se uita nedumerit la mine și mă strânge în brațe:
- Cu plăcere. Pentru ce îmi mulțumești? mă întreabă el.
- Pentru ca m-a ascultat la chimie și te tot auzeam cum îmi explicai ieri toate chestiile alea. Și pentru ca am știut tot și am luat primul meu 10 pe ascultat din istoria pregătirii mele școlare, îi răspund și mă eliberez din îmbrățișare.
Îmi dau brusc seama ca eu am îmbrățișat un băiat și încep sa roșesc.
- Cu mare plăcere, îmi spune el din nou. Sa înțeleg ca pentru ăsta a fost îmbrățișarea?
- Da, îi răspund bucuroasă ca a înțeles și ca nu crede ca ăsta e ceva extraordinar. Deși trebuie sa recunosc ca îmi place tare mult în îmbrățișarea lui, dar asta rămâne intre noi.
- Atunci pot sa te conduc pana acasă? mă întreabă.
Eu dau din cap ca nu, dar el insistă:
- Haide. Tocmai ai luat un 10 la chimie. Și în plus nu poți sa vii la plimbare. Te rog, pledează el.
- Ok, cedez eu ușurată , dar oare ce a fost cu te rog-ul ăla? Sigur am auzit bine? Oare lui îi place de mine?
Sperând ca da, plecam amândoi spre casă. Ajunsa în fata casei îi mulțumesc și îl invit sa intre, dar el îmi spune ca se grăbește spre casa și nu mai zăbovește.
- Ne vedem mâine, îmi zâmbește el.
- Sigur. Ne vedem. O sa vorbesc cu mama de plimbare, îi spun eu și aproape ca îl îmbrățișez din nou. Mă abțin și îi fac cu mâna, apoi intru în casa și o salut pe mama. Îi dau vestea cea buna și se bucura tare mult pentru mine.
Mă felicita și îmi spune ca îi pare bine ca am reușit sa trec peste timiditate.
Îi mulțumesc și încep sa o ajut cu pregătirile pentru masă, apoi o întreb pe mama dacă as putea sa ies următoarea zi la plimbare. Și spre încântarea mea îmi spune e ca da, dar cu o condiție.
Upsi. Oare care e treaba?
- Ce condiție? o întreb eu curioasă.
- Sa te distrezi și sa nu stai pana târziu de tot, îmi spune ea.
- Mama, dar astea sunt doua condiții, râd eu ușurată.
- Important e ca ai înțeles ideea, îmi spune ea și zâmbește. Acum hai la masă ca se răcește mâncarea.
Mă duc de urgenta sa mă spăl pe mâini și apoi vin la masa. După rugăciune, mama le spune tuturor vestea cea bună și mă felicita și tata. Iar James e James si imi spune:
- Felicitări, surioară. Știam eu ca poți sa fii și mai tocilară, rânjește el la mine.
Mă întind spre el și îi dau un pumn ușor deoarece e tare înalt și nu as vrea sa mă zdrobească cumva.
Deși el nu învăța aproape nimic, era printre cei mai buni din clasă și acum muncește foarte bine. Și mă tot tachinează.
Restul serii se desfășoară în liniște și eu mă retrag după ce terminam cu strânsul mesei. Mă duc la mine in camera și în următoarea oră mă pregătesc pentru ziua de la școală care urmează.
Citesc puțin și apoi mă rog de culcare și mă surprind rugându-ma pentru Jonas. Cred ca mi-e tare drag și abia aștept sa mergem la plimbare. Așa ca mă pun cât mai repede sa dorm, sperând ca astfel ziua de mâine va veni mai repede.

O zi frumoasa/ noapte buna tuturor.
Plimbarea urmează în capitolul următor