Istoria Unei Iubiri De-o Viață

16.Geloasa??

Oare am spus vreodată cat de drăguț era Jonas?
Cred ca da. Ei bine, chiar era drăguț, poate prea drăguț.
Nu sunt genul de fata geloasă, dar totusi, am si eu o parte agresivă nebănuită. Nu as fi crezut vreodată, daca mi-ar fi spus cineva ca o sa fac asta vreodată. Dar am facut-o.
Si ca sa nu va mai tin in suspans, iată marea tragedie.
Bun. Deci mie imi plăcea Jonas. Dar era in perioada de proba inca. Asa ca nu puteam sa zic ca ii al meu. Sa ii lipesc un afis mare pe frunte pe care sa scrie: PROPRIETATEA LUI RUTH. NU ATINGETI.
Asa ca, sa vezi ce le trece prin minte unor fete. Spun fete din obisnuintă. Stiti voi, genul de fete care agață. Tot ce pot. Si daca le permiți. Ei bine, una dintre aceste "fete" a încercat sa il fure pe Jonas. Desi nu era al meu chiar de tot.
Sa continuăm.
Acuma o sa incerc sa povestesc dintr-o perspectiva mai putin subiectivă, deci sa zicem ca eu sunt doar un simplu scolar (sau o scolarita) care a trecut pe acolo la momentul potrivit ca sa savureze o scena. Minunata. Bătaie. De parca viața ar fi doar bataie. In fine.
Deci eu (un simplu elev) treceam pe coridor înspre laboratorul de chimie. Era pauza. Pauza mare. Spre sfarsit. Ajung la un moment dat sa nu ma mai pot misca, dar, desi simplu elev, imi fac loc. Cu coatele. Vreau sa vad ce se intampla. Inainte de a putea sa vad ceva, aud un strigăt, de fapt, mai multe:
- Bataieeeee!!!
- Da-i ce merita!!!
Si încă altele. Deci era o bătaie. Ma apropii si o vad, nu imi vine sa cred, pe Ruth. Fata cuminte, linistita, care nu face probleme niciodată. Ii tranteste o palmă unei fete, din cele câteva care ies cu toti băieții, si apoi se rasteste la ea. Motivul, ia ghiciti,  băiatul cel nou, evident. Bătaia continua cu un pumn pe care Ruth il încasează in ochi, apoi ii da un picior in burtă adversarei . Apare femeia de serviciu, dar nu se poate baga. Apoi Jonas, socat, încearcă sa o oprească pe Ruth si primeste una de la ea. Auuu. Cred ca a durut. Dar nu o ia in seama. Si o imobilizeaza. Distracția e gata. La fel si pauza. Cu toții mergem in sălile de clasa.
Revenim la Ruth. E furioasă. O doare ochiul. Capul. Si e supărată. E sătulă sa tot taca. Sa nu mai zică nimic despre nimic. Sa accepte totul. E primul băiat de care ii place, nu va lasa sa ii fie furat.
Imi place asta la ea.
(sfarsitul relatării unui simplu elev)

Oare ce e cu mine? De ce ma comport asa? De ce nu gândesc măcar puțin? Nu am mai făcut asa ceva niciodată.
Aproape ca ma rastesc la mine in gand.  Merg spre biroul directoarei. Tocmai m-a chemat. Of, oare ce o sa imi facă?  Ce e sigur e ca o sa regret asta. Deja regret.
Oare de ce era atât de greu sa accept ca poate Jonas era mai interesat de altcineva? Aveam impresia ca e al meu si numai al meu. Dar asta tot nu explica modul irational in care am reactionat. Se pare ca iubirea chiar e oarbă si eu chiar eram îndrăgostită. Dar bineînțeles ca nu o sa ii spun asta lui Jonas. Doream sa aibă libertatea de a ma alege pe mine, fara alte influente.
Mergeam pe coridor spre directoare si inima imi bătea mai sa imi iasă din piept. Era prima data in toata istoria mea scolară cand am facut ceva rău.  Nu regretam  ca am lovit-o pe fitoasa aia, avea nevoie de o lectie. Regretăm doar ca nu am fost mai discretă si nu am folosit alte arme. Dar totusi, daca ma gândesc bine, regretăm. Parca simteam condamnarea părinților mei, a lui Jonas si, mai mult decat toate, constiinta imi spunea ca in ziua asta mi-am facut de rusine credinta. Nu sunt o persoana razbunatoare, dar in acea zi am scapat de sub orice control. A fost prima, dar si ultima dată. 
In timp ce ma gândeam la toate aceste lucruri, am ajuns la biroul directoarei. Aveam un nod mare in gât si, cu mana tremuranda, am batut la usa. O data. Nu se auzea nimic. Sunetul respirației meeg gafaite acoperea orice alt sunet. Am mai batut o data, putin mai tare,  Apoi încă o data. In sfarsit, aud un " Intra " spus pe un ton sever.
Intru, pentru ca nu aveam ce altceva sa fac. Ei bine, oricât de rău imi imaginam eu ca va fi, nu a atins nici pe departe ceea ce a fost de fapt.
Va vine sa credeti ca si directoarele au inima? Credeam ca e doar o bucata de piatră, dar e chiar o inimă, iar in cazul directoarei noastre, una chiar buna.
Nu m-a certat cu strigăte sau alte lucruri. M-a intrebat ce s-a intamplat. Am refuzat sa ii spun motivul pentru care am ajuns in situatia aceea. I-am spus doar ca am palmuit o colega si ca imi asum vina pentru ce am făcut. Dupa aceea, am fost rugată sa astept. Am asteptat, nu aveam alta optiune. Apare fata, cea plina de fite. Directoarea ii cere sa povestească ce s-a intamplat. Le umfla si le întoarce in toate felurile, povestind lucruri fanteziste, inventate de mintea ei pentru a iesi din necaz. Oricum, nu a functionat. Directoarea a anuntat-o foarte calm ca o sa fie reținută la scoala încă doua ore, apoi i-a spus ca e libera. Cam micuță pedeapsă, dar bineinteles ca directoarea nu stia totul, iar eu nu aveam de gand o sa o informez. La urma urmelor, eu am facut o prostie foarte mare, asa ca meritam toate mustrările ei. Plus pedeapsa.
Si totusi, mi-a spus sa am grija de inima mea (va vine sa credeti?) pentru ca uneori băieții ne încurcă mult, sa lupt pentru ceea ce sunt eu si sa nu las ca niste fete de genul (se pare ca stia si asta; e cam bine informata) sa ma oprească de la a fi eu insumi. A fost chiar interesant. Aproape placut. Plus ca aveam doar doua ore reținere. Era super. Adică ma așteptam la vreo 20 de ore. Doua erau super. Perfect aproape. Cel mai bine era sa nu fac deloc prostia, dar daca tot am facut-o, asta e.
Bine ca nu a fost mai rau. Asa am realizat ca nu numai ca il iubeam pe Jonas, dar eram si foarte egoistă in dragostea aceasta. Refuzam sa o împart. Voiam sa fie doar al meu. Asa a si fost pana la urma, dar asta e alta poveste.

Uneori trebuie sa dai tot ce e mai bun din tine ca sa ajungi la rezultate frumoase, Asa e in viata, si ce e cel mai frumos e sa fim iubiti si sa iubim din toata inima. Si aceasta este povestea iubirii noastre, cu bune si cu rele.