Demonul

Levi-sensei

"[Y/N] trezirea!"

"...mmm... nu inca... mai lasa-ma 5 minute..."

"E 12... aniki ne asteapta la el."

Ma ridic in sezut si afisez pe fata o expresie contrariata.

"Pentru...?!"

"Pai, l-am rugat pe aniki sa ne ajute sa invatam, ai uitat? Aveai si tu nevoie de cateva meditatii la japoneza!"zambetul i se largeste pana la urechi, iar cum apare la fel si dispare "iar eu la mate..uhh!!"

Levi-sensei ne astepta in sufragerie cu cateva carti de literatura si gramatica japoneza si cateva manuale de matematica.

"'Neata, aniki!!!! "

"Tch...'Neata. Pregatiti-va de lectii." Ne asezam langa el si incepe sa ne arate de unde sa copiem teoria, Isabelei explicand-ui formulele si cum se aplica. Mie mi-a dat sa transcriu pe un caiet teoria iar dupa fiecare lectie sa fac exercitii de gramatica si scriere dupa dictare.

Insa chinul abia incepuse, am umplut un caiet intreg de 80 de pagini intr-o singura zi. Ultimele exercitii de gramatica au fost cele de adjective, punerea silabarei "na" dupa"i" inainte de substantiv; "kireina onna"– femeie frumoasa; "yumeina joyuu" – actita faimoasa; si altele de genul. Pe langa scrierea vocabularului meu nou in hiragana a trebuit sa ma apuc si de kanji. Acesta chiar a fost un chin pentru mine, insa vazand fata palida a lui Isabel care era certata de Levi de fiecare data cand gresea, mi-am inghitit in sec toate cuvintele de scuza pentru a scapa si mi-am continuat lectiile.

Cand am inceput sa scriu kanji-urile Levi mi-a adus un penson, cerneala neagra si niste foi de xerox.

"Nu iti dau foi de caligrafie, pensonul si cerneala asta iti ajung, chestiile alea sunt prea scumpe..."

"ah... inteleg..."

Iau pensonul si il tin in mana uitandu-ma la firele de par moi si usor ondulate intr-o parte. Levi-sensei ma plesneste peste mana dreapta scapand pensonul pe covor.

"Tch! Nici macar un penson nu stii sa tii in mana?!"

"Ce vrei sa spui?!"

Il ridica de pe covor si incepe sa imi explice. Isi ia o foaie si o pune pe un material in dreptul lui fixand-o cu un betisor paralelipipedic, lung, de metal. Materialul e folosit, dupa explicatiile lui, pentru protejarea suprafetei mesei de eventualele pete de cerneala stropite pe langa coala sau in cazul in care in penson este prea multa culoare si trece prin foaie. Se aseaza stand drept cu mana stanga tinand coltul de jos a foii, iar cu mana dreapta pictand. Cotul drept nu si-l sprijina pe masa, iar modul in care realizeaza kanji-ul e absolut elegant, pare ca ar fi cel mai simplu lucru pe care il face, insa nu e deloc asa. Caracterul, cu o silabara urmat, inseamna "uimit" – odoroku - 驚く.Fata mea sigur spunea acest lucru. M-am uitat in directia Isabelei care era prinsa si ea in explicatiile lui Levi.

"Nu e un kanji foarte simplu, multi dintre japonezii de varsta ta nu il stiu... - face o mica pauza- inca, a fost doar un exemplu pe care voiam sa ti-l arat. Cum ar trebui sa scrii" in timp ce imi explica ochii lui nu se uita la mine, ci prin mine, parca nu as fi acolo, parca ar fi vorbit cu o fantoma... sau de unul singur... se mai intampla, mai fac si eu din astea. Tot timpul am incercat sa mentin o postura serioasa, dar cu ei alaturi nu pot. 'ugh!'

"Cu ce ma ajuta pozitia la scris?"

"Tch.... Asteapta." se intoarce si isi continua predatul la matematica, de data asta facand geometrie cu Isabel. Fata ei de la incurcata devine mai luminata, cred ca incepe sa inteleaga.

Incerc sa il imit pe Levi-sensei fara sa dau ochii cu el, concentrandu-ma doar la un kanji "水", dar tot ce iese din incercarea mea sunt doar niste lini ametite pe foaie, mana imi tremura si nu fac decat sa stropesc cu cerneala pe foaie umpland-o de picaturi.