Demonul

Esti sigur?!

Levi's story:

Ma indrept spre casa, pe jos. Am fost la editura sa imi duc manuscrisul pentru corectat, Erwin a fost incantat de poveste si abia asteapta sa o publice. Suna destul de bine, ar trebui sa ma bucur, sau ceva... dar nu ma simt in stare.

Au trecut 2 saptamani de la incidentul din seara aceea si nici un sunet de la ea, nu a mai venit nici la meditatii, iar Isabel, care inca mai tine contactul cu ea, nu vrea sa imi spuna nimic. Pe langa asta, a inceput si ea sa nu mai vina la meditatii pana nu ii cer scuze [y/n]. De ce sa ii cer scuze pustoaicei? I-am spus ce am avut de spus... adevarul...!

Saptamana trecuta ne-am intalnit pe scari, m-a salutat si a plecat, nici nu s-a uitat la mine. tch.. copiii...

Ma opresc in fata unui magazin de electronice si intru. Trebuie sa imi iau alt telefon. Ma uit la cateva mdodele si imi aleg unul usor cu touch-screen si alte chestii neinteresante, ma rog, nimic nu e interesant, iar atata timp cat pot suna si primi apeluri fara sa faca pe idiotul ma incanta. Il cumpar si ies din magazin.

Ma intalnesc cu Mikasa si Eren, presupun ca erau la intalnire.
"Levi-san!" ma striga Eren cu entuziasm. "Cum mai esti?! Nu te-am mai vazut de multa vreme. Am inteles de la Farlan ca ai o vecina nou?! Cum e?!"
"Eren..." Mikasa il inghionteste "Scuze Levi-san, Eren e destul de energic astazi... cred ca a mancat prea mult zahar."
"Ne, Levi-san, mergem la cafeneaua mamei mele? Sa mai vorbim. Fac eu cinste!"
"Hnnn... n-ar fi rau."

[Y/N]'s story:

Ca in fiecare zi am adus comenzile clientilor si i-am servit cat am putut de bine. Historia-chan, insa, a fost in centru atentiei. Of... dupa cum arata uneori cred ca e destul de sufocant sa primesti atentie in fiecare zi, dar cand nu primesti nici una si esti doar de umplutura e si mai rau... Mi-as dori macar o data sa se uite cineva la mine cu admiratie si sa ma faca sa ma simt altfel... sau cel putin apreciata. THE HECK?! La ce ma gandesc?! Am de servit clientii!
Ken imi intinde un platou cu 2 cesti de cafea si 2 croissante.
"Masa D, te rog! "
"Imediat!" ii zambesc si ma indrept spre clientii ce au facut comanda.
Sebastian, venind de la alta masa, cand se uita la mine, imi zambeste si imi face semn sa vorbim.
Dupa ce duc comanda ma indrept spre el si il intreb.
"S-a intamplat ceva?"
"Nu neaparat. Voiam doar sa te intreb daca nu vrei sa mergem la o ciocolata calda dupa, fac eu cinste."
"... Okay!"
Sebastian chicoteste."Pari speriata de propunerea mea, sau gresesc cumva?"
"Ah, nu, doar ca nu stiu... adica... ce te-a apucat?!"
"Ce?! N-am voie sa scot in oras o fata frumoasa ca tine?!"
"Frumoasa?! Scuze, cred ca gresesti persoana!" rad si dau sa ma intorc.
"Nu cred ca am gresit-o, vreau sa ne vedem la Cat Café MONTA, maine seara la 8." Se intoarce si ma lasa cu gura cascata. Ala ii intreg la minte?! E sub influenta drogurilor?! nu vede bine?! Intr-un fel ma simt atat de fericita, dar atat de ciudat... nu pare genul de baiat care ar iesi cu oricine... nu mai spun ca se pare ca eu is pe lista lui...
Usa cafenelei se deschide si intra un grup de trei persoane, o fata inalta cu trup atletic, poate nu atat de inalta, dar corpul ii arata foarte bine. Se tine de mana cu un baiat ce are figura de pusti... iar a treia persoana... well... NOOOOOO!! NU SE POATE! Dau sa ma ascund dupa Ymir care atunci a trecut pe langa mine.
"S-a intamplat ceva [Y/N]?" se uita la mine apoi in directia clientilor noi veniti. "Oh, ala e fiul manager-ului nostru! Eren Yeager!"
"Shh!! Ascunde-ma pana ajungem la bar! Nu vreau sa ma vada tipul cu paltonul negru..."
"Ai comis o crima!?"
"Hell no! dar nu vreau sa il vad! E un idiot, arogant, increzut..."
"Da, da, am inteles!" Ymir se uita amuzata si continua sa ma acopere pana la bar.
"Multumesc, Ymir!"
"N-ai de ce! Dar stii ca nu poti sta ascunsa pana la infinit..."
"Stiu.."ii raspund cu juma' de gura si ma intorc spre Ken care imi intinde alt platou. Din fericire nu e platoul de la masa lui Levi. Cand ma intorc Eren ma trage de maneca.
"Mama a angajat personal nou, se pare! Bun venit!"
Ma rosesc din cap pana in picioare, apoi dau o scurta privire catre Levi. Levi se uita la mine confuz.
"[Y/N]?!" cand m-a vazut si la fata a pufnit in ras, ascunzandu-se in ceasca de dinaintea lui ca sa nu il vada nimeni.
Ma simt ca ultima carpa... simt cum inima mi se sfarma, toata increderea pe care o aveam in mine se risipeste... nu ca as fi avut prea multa. Imi vine sa plang, sa tip, sa ma ascund... sa nu mai vad pe nimeni... Ma urasc... ma urasc pentru ca nu pot fi mai buna de atat, ma urasc pentru ca nu pot fi pe placul persoanelor pe care le plac, ma urasc pentru ca sunt absolut un copil idiot. Levi are dreptate... sunt o idioata si nu mai mult...

"HE?! Va cunoasteti?! Levi?" intreaba Eren entuziasmat de noua descoperire.
"Multumesc, Yeager-san! Dar am de lucru." ma intorc si alerg spre bar, in bucatarie si din bucatarie afara. Nu pot sa ma abtin din a nu plange. Nu vreau sa ma vada si restul.
Nu imi pasa ca aerul e rece, nu imi pasa ca poate sa ma vada cineva, lacrimile nu ma lasa si imi curg siroi pe obraji.
"[Y/N]!" vocea e a lui Sebastian. Nu imi zice nimic, doar ma strange in brate si asteapta sa ma linistesc.
Oare lui Sebastian chiar ii pasa de fiinta mea? De ce? Nu sunt cu nimic mai buna ca restul...cu absolut nimic... El poate avea pe oricine ii place si, pentru numele lui Lucifer, sunt atatea... Eu, tot ce fac e doar sa exist, sa respir aer, sa mananc si sa muncesc ca sa imi intretin viata asta idioata. Imi ascund fata in pieptul lui Sebastian apoi ma retrag. Isi va da seama si el, intr-un final, ca nu sunt buna de nimic...
"Scuze, Sebastian, nu voiam sa te ingrijorez in privinta mea..."
"Clientii pot fi uneori... rai, neintelegatori, dar nu poti face nimic in privinta aceasta... trebuie sa ne 'supunem' lor, daca ma intelegi."
"Stiu, Sebastian, doar ca... mmm... nu conteaza... merci!"
"[Y/N], poti sa imi spui orice!"

"Voi fi bine, merci!" incerc sa ii zambesc dupa care ma duc sa imi refac machiajul.

Sebastian ma asteapta in fata usii de la vestiar si imi zambeste. "In 2 ore terminam programul, te duc eu acasa, okay?"
Ma uit la Sebastian apoi ii evit privirea si dau aprobator din cap.
Levi, Eren si bruneta inca sunt la masa si discuta destul de infocati de anumite subiecte. Am incercat sa imi pun o 'masca' pe fata si sa nu par suparata de ceea ce s-a intamplat. Levi nu se mai uitat la mine si pare de parca nu ne-am cunoaste.
Fac si eu la fel pana pleaca, apoi rasuflu usurata. Am scapat!

Dupa ce am inchis cafeneaua, Sebastian ma duce la masina lui, de care a uitat sa mentioneze, ma gandeam ca o sa avem o plimbare lunga si romantica mergand la pas... Sper prea multe de la viata... oricum cafeneaua nu e departe de blocul in care stau.
Inainte de a-l lasa sa deschida portiera il intreb. "Esti sigur?! Adica eu stau doar la vreo 2 strazi distanta, nu e mare lucru, pot merge si pe jos..."
"Shh, intra, am spus ca te duc eu!"

"Multumesc...!" imi las privirea in pamant si intru in masina. Nu stiu ce sa zic, ma simt ciudat... Levi imi zice ca nu as face nici un idiot sa ma placa, in schimb, this gorgeous man, imi spune ca sunt frumoasa... Nu stiu de ce, dar situatia asta ma face sa ma simt ca toti isi bat joc de mine... si totusi sper ca Levi sa nu aiba dreptate...
"Ne, [Y/N] ce legatura ai cu tipul de la masa de la care ai venit plangand? Nu Eren... celalalt."
"Levi... Ackerman, e vecinul meu... Tot timpul e asa, oricum. Ar trebui sa ma fi obisnuit, totusi.... Cred..."

"Hnn... Iti pasa prea mult de ce zice lumea... Nu-i mai baga in seama! Lasa-i sa spuna ce vor."
"Stiu, dar uneori, cand esti, sa zicem prieten, cu acea persoana... nu poti sa nu pui la suflet..."
"Asa-i..."
"Ah, opreste aici! Aici stau!" ii zambesc apoi ii multumesc.

"Stai!" ma prinde de incheietura mainii si ma trage inspre el. Ce a urmat?! Adevarul e ca m-a socat. Deobicei scene din astea se intampla in filme, carti cu tema romanitca, fan-fictions... dar nu mie!

Sarutul a fost scurt, insa terminat cu un zambet dulce din partea lui si o fata extrem de rosie din partea mea.
"Nu uita, maine la 8 la Cat Café MONTA! E o intalnire!"
"Da!" Ii multumesc din nou si ies din masina, ma indrept spre usa blocului, iar inainte de a intra ma uit spre Sebastian, care in acel moment imi facea cu mana de doua ori apoi isi porneste masina sa plece.
Pasii imi sunt grei pe scari. In mine e un amalgam de sentimente, nici nu stiu cum sa le numesc... sunt prea multe... prea confuze, prea grele... Imi place de Sebastian, dar el e persoana pe care o vreau? Poate ca da, poate ca nu... si totusi, m-a facut sa ma simt mai bine, dar in acelasi timp mai confuza.
E atat de greu sa imi dai seama daca o persoana chiar spune adevarul sau doar face glume pe seama mea. Eu am o imagine ce mi-am facut-o despre mine, recunosc, nu e cea mai inflorita, cea mai frumoasa... chiar din contra... e total opusa. Levi ar rade de mine... ma opresc in fata usii mele la gandul ce mi-a trecut. Si ce?! Lui nu-I pasa si nici nu-i va pasa vre-odata! Descui usa si sunt intampinata de Lucifer.

"Buna Lucifer! Cum ti-ai petrecut ziua?!"
"Meow!"
"Ti-e foame? Vad ca ai mancat tot." ii mai pun niste mancare de pisica in castronel si ma asez langa el. "Lucifer... maine am o intalnire... nu stiu ce saport. El a zis ca sunt frumoasa... Lucifer..." plang din nou. "E... adevarat?! Daca da,atunci de ce Levi imi spune total contrariul? Adica nu mi-a spus... dar... in fine..."
Lucifer se pune in poala mea si incepe sa toarca. "Atata timp cat iti dau demancare tu esti fericit cu mine, asa-i?! Hahaha!" Il iau pe Lucifer in brate si ma pun in pat... Nu vreau sa am de-aface cu nimeni azi.