Demonul

In cautarea unui loc de munca - Ziua interviului

Intru in cafeneaua la care sper sa lucrez cu toate documentele pregatite in mana. Ma indrept spre prima persoana ce imi apare in fata, imbracata in frac aducandu-mi aminte de Sebastian.

"Irashaimase, ojou-sama!" isi arcuieste spatele spre mine si isi intinde mana pentru a i-o oferi pe a mea. "Cu ce va pot ajuta?" M-am uitat la ea clipind nervos de cateva ori, tipul defapt era tipa, ii sta atat de bine! Observ ca se uita la mine intrebator si imi revin din holbat.

"Ah! Am venit pentru interviu, mi-ai putea arata unde este biroul?Ah, si ma numesc [y/fn][y/ln]"

"Ymir, incantata!" zambeste uitandu-se spre mine.

"Asa te imbraci deobicei aici?" o intreb admirandu-i costumul.

"Da, imi place sa port haine pentru baieti! Ma simt mai.... eu! Nu stiu cum sa explic..."

"Inteleg! Arati ca un... ikemen!!!" explodez de fericire si admiratie.

Fata fetei se roseste si bolboroseste un 'multumesc'. In timp ce parcurgeam prin cafenea urmand-o pe Ymir, fetele de la diferite mese se uitau catre ea cu obrajii imbujorati si ochii visatori.

"Nu am mai fost numita asa de nimeni!hehehe!"

"Poate nu au avut curajul sa spuna?! Fetele de la mese, daca nu ai observat, se holbeaza la tine ca la felul paispe!" ii spun in soapta pentru ca sa ma auda doar ea.

Ajung in fata unei usi care duce pe un holisor mic doar pentru a face legatura cu alte trei camere; bucataria, dressing-ul si biroul.Domnisoara in frac bate usor in usa si deschide anuntandu-mi prezenta, poftindu-ma in incapere.

Tremur din toate incheieturile, mainile mi se racesc si fata incepe sa mi se roseasca, ma aplec salutand-o pe doamna de la birou si inaintez inmanandu-i foile. De ce atata stres? De ce atata liniste?! Nu am omorat pe nimeni! Sau am omorat pe cineva?! Urasc tipul asta de stare, obositoare, enervanta, de ce nu ar putea fi mai deschisi, mai luminati la fata?! Trebuie ca totul sa fie atat de sobru?! Nici macar la inmormantare nu sunt!

" [y/ln][y/fn] to omoimasu, douzo yoroshiku onegaishimasu!" ma aplec in timp ce spun dupa care ma indrept de spate, privirea revenindu-mi pe foile din mana doamnei.

"Carla Yeager!" zambetul ei era pe toata fata, luminand-o in intregime. Toata starea aceea nervoasa a disparut ca prin minune.

Am fost intebata cateva chestii printre care 'De ce as vrea sa lucrez la ei?' pai, ce ar trebui sa spun, adevarul e ca nu prea vreau sa mor de foame... Normal nu m-am exprimat astfel, am incercat sa fiu cat mai eleganta posibil in raspunsuri.

"Te voi suna diseara sa iti dau raspunsul! Multumesc ca ai venit!"

"Si eu va multumesc!" ma ridic, ma aplec salutand de plecare si ies din cafenea.

'Haaa! am scapat!' inspir aerul rece de afara si ma indrept spre casa, dar nu inainte de a trece pe la magazinul de la colt sa iau de mancare.

Intru in magazin fiind primita cu acelasi zambet cald al domnisoarei blonde ce statea la casa. Imi iau cateva ingrediente si niste udon, ramen si alte cateva cutii de supa instant apoi trec la raionul pde mancare pentru animale si aleg cateva sortimente, neuitand sa iau si o jucarie, chiar am impresia ca se plictiseste colegul meu imblanit de apartament.

"A...hey! Ma numesc [y/f&ln]." ii spun blondei cu ochii albastri ca cerul.

"Ah! Buna! eu sunt Historia Reiss. Incantata!"

"So, am sa am placerea sa te vad tot timpul aici?"

"Ah... Nu, maine va fi ultima mea zi aici, va trebui sa imi caut un loc unde as putea sta part time, stii.. va incepe scoala..."