Întâlnirea..

*17*

Jack : Beatrice,eu o iubesc doar pe Rose. Nu vreau să te fac aventura mea de-o noapte. Să uităm ce s-a întâmplat în noaptea asta. E mai bine. Acum îmbracă-te,te rog.

Beatrice : Dar..

Jack : Nici un dar,îmbracă-te.

În timp ce Beatrice se îmbrăca,îi admiram formele. După ce m-a îmbrăcat am deschis ușa și..Dădusem nas în nas cu Rose.

Jack : Rose? Ce cauți aici,la ora asta?

ROSE.

După ce am văzut că Jack plecase,mă gândeam să mă duc la el acasă să-i explic totul. Am mers 5 metri în față și cineva mă apucă de braț.

Rose : Klaus? Ce vrei? PLeacă,lasă-mă odata în pace! spun foarte iritată.

Klaus : Tu nu ai înțeles că ești a mea? și mă trase spre el.

Îl privesc adânc în ochi,și văd acea sclipire în ochii lui. Ochii lui..nu mai erau reci,erau calzi,dulci. În acel moment îmi adusesem aminte ce spusese Alejandro "Dacă îi spune unei fete că vrea să fie împreună cu ea,e foarte norocoasă." ,și-mi tresărise inima.

Rose : Klaus,nu merge. Inima mea bate doar pentru Jack. Înțelege asta!

Klaus îmi dăduse drumul. Ochiul lui stâng i se umezise,și i se prelinge pe obraz. Se spune că dacă prima lacrimă e de la ochiul drept înseamnă că plângi de fericire..dar dacă e de la ochiul stâng..plângi de tristețe. Îmi venea să-l iau în brațe..dar nu puteam. Trebuie să merg la Jack,să clarificăm totul..

Klaus : Bine,du-te ca o cățea după Jack. Dar..Beatrice,unde e? Ultima dată alergase după el..și acum amândoi au dispărut. Pun pariu că și-o trag acum,și rânjește.

Rose : Nu spune prostii!și mi se umezesc ochii.

Klaus : Fă cum vrei,numărul meu de telefon e aici,îmi dăduse o hârtie,dacă ai nevoie de ceva sună-mă,îmi făcuse cu ochiul și plecase.

"Simt un sentiment neplăcut,tremur și-mi bate inima..e frica. Ceea ce mi-a spus Klaus ..e imposibil..așa-i?"

Notez numărul în telefon,și plec spre Jack. După ceva timp ajung. Când intru și mă pregătesc să bat în ușă,ășa se deschisese. Erau Jack..și Beatrice? Genunchii îmi tremură,și mi se umezesc ochii. Jack făcuse niște ochi mari,iar Beatrice avea un rânjet pervers pe față"Ce aș vrea să i-l șterg de pe față."

Jack : Rose? Ce cauți aici,la ora asta?!

Rose : Întrebarea este ce caută ea la tine,la ora asta!

Dau să plec dar Jack mă prinde de braț. Nici nu întorc privirea spre el,și îmi smucesc mâna din mâna lui,și fug cât de repede pot. Din spate aud numai "Rose! Rose,stai..pot să explic! Rose!"

În final ajung pe o bancă. Plângeam în hohote..aveam nevoie de cineva,de o îmbrățișare caldă. Atunci în minte îmi apăruse Klaus. Scot telefonul,și-l apelez.

Rose : K.Klaus!

Klaus : Rose? Ce s-a întâmplat?

Nu spusesem nimic,nu puteam vorbi din cauza plânsului.

Klaus : Unde ești?

Rose : Pe boulevard-ul Scott Hangsell.

Klaus : Vin imediat.

După 5 minute,apare Klaus alergând. Făcusem niște ochi mari,apăruse atât de repede..

Klaus se așează lângă mine,cu o privire foarte îngrijorată.

Klaus : Ce s-a întâmplat? De ce ești aici,singură..la ora asta? De ce plângi? și mă ia de mâini.

Mă abțin să nu mai plâng,și-i povestesc totul. În acel moment Klaus mă îmbrățișează" Exact de ce aveam nevoie." . Îmbrățișarea era liniștitoare și călduroase. Am stat așa ceva timp. 

Klaus : Îmi pare..rău.

Rose : N-are de ce..n-ai făcut nimic..

Klaus : Îmi pare rău pentru tine. Boul ăla..te-a rănit,în halul ăsta.

KLAUS.

Ajung în fața casei mele,dar aud că-mi sună telefonul. Îl scot din buzunar și văd că mă sună ..Rose? 

"Sigur ceva rău s-a întâmplat...nu m-ar fi sunat așa,la întâmplare."

Răspund și aud că Rose avea vocea atât de stinsă..simțeam că plânge. Tresar și o întreb ce s-a întâmplat,dar o liniște cutremurătoare se lăsase. Am observat că nu avea starea necesară să vorbească așa că o întreb direct unde este. Imediat cum îmi spusese alergam cât de repede puteam spre destinație. Ajung pe boulevard și văd că pe bancă stătea o fată,cu capul aplecat . Observ că e Rose. Alerg spre ea,și-și ridicase privirea. Văzându-mă făcuse niște ochi mari,părea șocată. Mă așez lângă ea și-mi povestește totul.

"Nenorocitul! Cum a putut să-i facă asta?! Și să nu mai spun de curva aia de Beatrice,îl înșeală pe Alejandro cu oricine îi apare în cale? Săraca Rose.."

O iau în brațe.Stăteam așa ceva timp;îi dau drumul și-i spun că-mi pare rău,dar ea îmi spune că n-am de ce,dar îi explic de ce-mi pare rău.

Klaus : Hai,ridică-te. Te duc acasă.

Mă ridic,și-i întind mâna. Aceasta îmi apucă mâna și se ridică.

Văzând că e tristă..m-am gândit să o fac să râda,să uite de cele întâmplate. Se pare,că o amuz..e bine. Intru la un non-stop și-i iau o ciocolată caldă.

Rose : Merci,și-mi zâmbi-se.

Klaus : N-ai pentru ce,și-i zâmbesc cald.

Mă uit atent la mânile ei  și văd că are trandairul meu în mână,zâmbesc..dar văd că mai are unul,roșu. Probabil e de la Jack. Observasem că Rose tremura..era îmbrăcată cam scurt,mna..suntem în 20 octombrie,nu e vremea potrivită pentru ținute de-astea.  Mă dezbrac de geacă și o îmbrac pe Rose  cu ea. Rose se înroșise puțin,ceea ce mă face să zâmbesc,îmi apreciază gestul.

Rose : Nu era nevoie.

Klaus : Ba da,tremurai.

Am ajuns în fața casei ei. Rose se întoarce către mine,și mă îmbrățișează,șoptindu-mi la ureche "Mulțumesc pentru tot."

Încep să zâmbesc,și simt cum îmi bate inima. Simt un fior plăcut ce nu-l mai simțisem de mult timp. O strâng în brațe și-i spun " E de ajuns să te văd zâmbind"și o sărut pe obraz.

Înainte să intre în casă,se întoarce către mine și-mi zâmbește.

 Merg liniștit spre casă,și o mie de gânduri îmi invadează mintea. Fata asta,Rose..m-a făcut să simt din noi iubirea. Nu trebuie s-o pierd.

Ajung acasă,mă trântesc în pat,și adorm cu gândul la ea.