Întâlnirea..

*38*

***

Rose : Unde suntem?

Jack : Chicago.

Rose : Chi-Chicago?!

Jack : Da. El aici stă. De-aia am și plecat în Califonia.

Rose : Ah...

Din spate apar vreo 10 mașini,toate negre.

Jack coboară din mașină. Cei din mașină ies și dau baftă între ei. Erau o grămadă. Erau chiar și fete. Jack intră în mașină.

Jack : Ești pregătită?

Rose : Huh?

Jack : Mergem după Klaus.

Rose : Ah..da. Sunt pregătită.

"Sunt atât de nepregătită! Mi-e frică..Dar pentru Klaus o fac."

Jack pornește mașină și plecăm. Toate mașinile sunt în spatele nostru. Mă simt atât de ciudat.

***

Jack : Am ajuns,și oprește mașina.

Înghit în sec.

Rose : D-Deja?..

Jack mă ia de mână și se uită în ochii mei.

Jack :  Nu ai de ce să-ți faci griji. Totul va fi okay,ai încredere în mine.

Rose : Am,și schițez un zâmbet. Deci ce trebuie să fac?

Jack : Mai întâi hai să ieșim din mașină.

Toți am ieșit din mașini și am făcut planul. E destul de bun,sigur nu vom da greș.

Jack : Ați înțeles toți?

-Da,spunem toți în cor.

Jack : Rose,hdu-te.

Rose : B-Bine.

Mă duc până în fața depozitului. Părea să fie abandonat. Apropii urechea;nu se aude nimic. Deschid ușa și intru în fugă.

Rose : Klaus! Klaus!

Mă uit în jur,disperată. Era prea întuneric,nu vedeam nimic.

Din spate aud o voce masculină.

Davis : Dar pe cine avem noi aici? și începe să râdă zgomotos.

Era un colț de lumină. Acel om calcă în el târând pe cineva. Era Klaus legat cu lanțuri,rănit grav. Fără să gândesc mă duc fuga spre el.

Klaus : R-Rose..nu..nu.. ,avea o  voce atât de stinsă,

Mă duc la omul ăla și încerc să-i dau un pumn. Acesta îmi prinde brațul și mi-l întoarce la spate. Gem de durere,Klaus încearcă să se ridice,dar sunt o cauză pierdută. Când să mă lovească,cineva îl împușcase în picior. Căzuse.

Davis : Ce naiba?! Prindeții! 

Din spate veneau în fugă vreo 50 de oameni înarmați. I-am tras un picior în cap și m-am dus după Klaus. Un inamic vine la mine cu o pușcă,când să trage acesta fusese împușcat în cap.

Jack : Ți-am zis că n-o să las pe cineva să te rănească. Încearcă să-l duci pe Klaus în mașină,și-mi aruncă, cheile.

Rose : Am înțeles.

Când să plece îl trag de mână și-l îmbrățișez.

Rose : Merci pentru tot.

Jack : N-ai pentru ce. Acum grăbește-te.

Klaus : Rose..dă-mi jos lanțurile astea.

Rose : Dar..n-am cheia..

Klaus : Este la Davis în buzunar,grăbește-te s-o iei!

Mă duc tiptil către Davis. Iau cheia,când să plec acesta mă apucă de picior și cad.

Davis : N-o să scapi în viață,curvo! 

Se târăște și scoate un cuțit. Am rămas încremenită. Se apropie din ce în ce mai mult,ajungând la niivelul meu. Mă apucă de gât și cuțitul  se îndreaptă spre gâtul meu. Totul mergea cu încetinitorul,mii de lacrimi îmi invadau fața,nu mă puteam mișca. Eram fără speranță.