Întâlnirea..

*39*

Când aproape m-a atins cuțitul acesta a fost împușcat în cap. Vedeam totul alb,mi-era frică. Un bărbat mă ia pe sus și mă duce în mașină.

***

Mă trezesc brusc. În mașină erau Jack și Klaus. Era confuză,nu știam ce s-a întâmplat. Jack se uită la mine și-mi zâmbește.

Jack : Se pare că te-ai trezit. Klaus nu s-a trezit încă.

Întorc privirea către Klaus,era grav rănit. Toate întâmplările mi-au trecut prin minte. Bărbatul care voia să mă omoare a fost împușcat de Klaus,dar nu avea lanțurile pe el. După m-a dus în mașină.

Rose : Klaus e bine?

Jack : Da,te-a salvat la timp..Îmi pare rău că n-am fost eu acela. Nu te văzusem,era întuneric și trebuia să-i omor pe ceilalți. Are o forță incredibilă. Când a văzut că erai pe punctul de a muri,și folosit toată forța pentru a scăpa din lanțuri.

Rose :Ah..Tu ești bine.

Jack : Da,n-ai de ce să-ți faci griji,și mă ciufulește.

Rose : Unde suntem?

Jack : Suntem în drum spre casa lui Klaus.

Rose : Mă lași și pe mine acolo. Nu-l pot lăsa în starea asta.

Jack : Hm..mai bine îl ducem la spital. Așa va fi în siguranță,ăși va reveni mai repede.

Rose : Ai dreptate.

Jack întoarce și oprește la spital. Îl ia pe Klaus în cârcă și-l duce la un doctor.

După ceva timp l-au internat și asistentele au început să-l dea cu tot feluri de creme pe răni.

Am stat cu Jack o oră. Doctorul vine spre noi.

Doctorul : Klaus nu este într-o stare prea bună.

Mă ridic brusc de pe scaun și mă apropii de doctor. Inima îmi bătea tare,tremuram.

Rose : Cum adică?

Doctorul : Brațele sunt făcute praf,are multe răni interne. Picioarele de asemenea au răni grave.

Încep să plâng. Mii de lacrimi reci îmi invadau fața fierbinte. Simțeam cum inima îmi bătea din ce în ce mai tare. Jack se ridică brusc și mă ia în brațe.

Doctorul : Îl puteți vizita.

Nici  n-am stat pe gânduri și am intrat în sală,dezplipindu-mă din brațele lui Jack.

Inima mi se sfâșiase când îl văzusem pe Klaus : pe  un pat de spital,picioarele in ghips,bandaje peste tot. Alte lacrimi ăși făcuse apariția pe fața mea palidă. Fug către el și încerc să-l iau în brațe. Simțeam prezența lui Jack. Simțeam tristețea pe care o transmitea.

Același sentiment aveam și la Jack când era în comă,de fapt..aveam unul mai puternic.