3. Dorință.

10.1K 250 11
                                    

Au trecut deja câteva ore bune de când nu îl mai văzusem și mă întrebam pe unde naiba umbla.
Plecase după aproximativ jumătate de oră de când îi făcusem un oral de toată frumusețea. Nici măcar eu nu știam că pot fi în stare de așa ceva.
De ce nu mai venea? Mă enervase puțin, căci plecase atât de repede. Mă sărutase de câteva ori și mă ținuse în brațe, apoi imediat ce am ațipit dispăruse. Mă făcea să mă simt folosită. Și nu era ca și cum nu aș fi.
Era un om influent, cu multe afaceri și treburi de rezolvat, dar nu noaptea. Noaptea trebuia sa fie aici!
Deși mă luase în posesia lui de atât de puțin timp, simțeam o oarecare gelozie. Știam ca lucrurile intre noi nu stau tocmai normal, însă în ochii lumii noi doi era logodnici și nu concepeam sa fiu făcută de ras pentru ca el vroia să tăvălească vreo târfă.
În fond, nu pentru asta mă avea pe mine? Nu pentru astfel de lucruri mă luase? Ca să scape de "rahaturile unei relatii"?
Nu dormisem deloc în timpul nopții, făcându-mi fel și fel de filme în cap, cu el și menajera sau el și secretara.

Când auzisem ușa de la intrare trantindu-se și câțiva pași ce puteam să jur ca îi aparțin, m-am strecurat pe scări. Așa cum bănuisem era el, și părea nervos. Își lăsase bocancii la ușă și pantalonii îi păreau puțin uzi.
Drace! Unde fusese? Curiozitatea mă omora.

Din neatenție, atinsesem colțul unei măsuțe de sticla cu piciorul, și trântisem o cană goala de cafea pe ea. Nu am reușit sa o sparg, însă zgomotul fusese suficient cât sa il fac pe Zaiiyn să mă observe.

- De ce nu dormi? Întreabă pe un ton rece și indiferent.

- Nu am putut, îi răspund pe același ton și nu m-am putut abține sa nu îl întreb: Unde ai fost?

Mă privea cu o sprânceană ridicată și o expresie puțin amuzata. Un rânjet i-a apărut de îndată în colțul gurii.

- De când îmi ceri explicații?

- De când m-ai adus aici. Suntem logodiți. Le merit!

S-a apropiat imediat de mine, cu același rânjet pe buze. Dintr-o singura mișcare mă aruncase pe blatul din bucătărie, poziționându-se intre picioarele mele.

- Zaiiyn, termina! Spun încercând sa îl îndepărtez, însă fără succes. Stătea tot acolo, zâmbindu-mi într-un fel năucitor.

- Ești geloasă, scumpo? Spune privindu-mă intens în ochii, apoi sărutându-mi gâtul atât de încet ca nici nu eram sigura ca mă atinsese. Îmi place latura ta mai sălbatică!

M-am încruntat la el. Și ce dacă eram? Aveam tot dreptul! Nu aveam să îl las sa mă umilească și în public, înșelându-mă.

- Nu mi-ai răspuns la întrebare, îi spun la fel de încruntata ca mai înainte.
A chicotit apoi si-a pus mâinile pe coapsele mele, masandu-le.

- Nu am fost la nici o femeie, în privința asta poți sta liniștita.
Te-am vrut pe tine tocmai ca să nu mai am nevoie de altele. În plus, am o reputație de menținut. Sunt numai al tău!

Ultimele lui cuvinte nu doar ca mi-au adus o ușurare de nedescris, ci mi-au trezit fiori în tot corpul. Acel "numai al tau" aproape că mă făcea să îmi doresc să îl sărut, însă nu vroiam să încep ceva ce nu aș putea duce la capăt.
Parcă citindu-mi gândurile, își lipește buzele de ale mele și geme când vede că îi răspund la sărut.

- Ti-am lipsit, nu-i așa? Șoptește înfumurat peste buzele mele care îl cereau înapoi.

- Nici măcar puțin, îi răspund la fel de înfumurată.

S-a îndepărtat de mine, lăsându-mă pe blatul din bucătărie. Se ducea spre sufragerie și vedeam cum hainele ude picau în urma lui.
Avea din nou doar o pereche de boxeri ce încercau să îi țină în frâu erecția. Am înghițit în sec văzându-i corpul masiv și mușchii ce păreau în permanență încordați. Eram al naibii de norocoasă, căci nu primisem vreun moș zbârcit și slinos, ci un adevărat Adonis.

Forbidden  Pleasures (18+) IN PAUZAजहाँ कहानियाँ रहती हैं। अभी खोजें