O Singura Directie

Ciocnirea

Ultima oră din cursul de protectia mediului, trece cu viteza melcului. Ma chinui sa acord atentie la profesor, notez cate ceva cand si cand, arunc o privire spre telefon si ma foiesc in banca. Ca de obicei in ultimul timp, gândurile mele zboară aiurea. Imi analizez degetele de la mâini, unghiile tăiate potrivit, date cu oja rosie, degete lungi si subtiri(mama imi spunea ca am degete de pianist). Oare cum vor arata degetele mele la batranete? De patru ani, de cand am inceput sa vorbesc cu Cole, sunt dependenta de telefon. Nici eu nu mai stiu cate ore, zile si nopti nedormite au fost. Probabil voi muri cu degetele strâmbe si telefonul in mana. Ma pufneste râsul, si incerc sa ma abtin cand profesorul imi arunca o privire ciudata. Firar! De ce m-am pus în prima banca?

-Este ceva amuzant la ceea ce vorbesc, domnisoara?

-Ma scuzati domnule. Nu, nu este nimic amuzant.

-Hmm...

Rasuflu usurata cand profesorul se întoarce la predat. Arunc o privire la ceas, inca cinsprezece minute si gata, ma imbarbatez singura. Pentru cateva minute sunt atenta, apoi gândurile mele iar o iau pe aratura.
Acasa intr-un mic jurnal cu coperti negre, păstrez mesajele schimbate de-a lungul timpului cu Cole. Chiar daca ne stim de ceva ani, si cu toata tehnologia avansata din ziua de azi, amândoi am cazut de comun acord, sa nu facem schimb de poze cu fata noastra, si sa asteptam clipa in care ne vom cunoaste.

***********

- Alo!

- Umm... Bună, sunt eu, fata de acum cateva ore...

- Salut, fata de acum cateva ore!

- Um... stii... adică...

- Linisteste-te pustoiaco, nu musc!

- Nici nu ai avea cum! Nu ma cunosti!

- Daca tot nu te cunosc, hai sa facem cunostinta. Eu sunt Cole.

- Adelle, imi pare bine!

- Si mie. Tot timpul esti atat de neatenta cand suni pe cineva sau ai facut-o intentionat?

- Nu imi sta in caracter sa sun un necunoscut pentru a agata. (Nu te-a sunat sa te agat... te-am sunat pentru minutele bonus! Constiinta mea isi face aparitia in cele mai nepotrivite momente). Imi pare rau, eram cu gândul in alta parte.

- Am observat! Deci... pustoaico... părintii tai stiu ca vrei sa seduci pe cineva?

- Nu sunt pustoiaca! Am deja saisprezece ani jumate. Si nu este problema ta, ce stiu sau nu stiu părintii mei! În plus nu cred că esti mai mare ca mine. Ai tai părinti stiu cum vorbesti la telefon cu o fata? intreb aproape urlând in telefon, de jena si nervi.

Ii aud rasetul, doamne ce frumos rade.

- Nu sunt de varsta ta, pustoaico! Am nouăsprezece ani. Uite, nu am timp sa ma contrazic la telefon cu o liceeana! O zi buna sa ai... pustoaico.

- Tu... tu... tu... si inchide inainte sa mai pot spune ceva.

Acum ce fac? Ma va cauta ? Nu cred, a spus clar ca nu are timp de mine.
Incerc sa ma calmez, beau o gura de apa, respir, inspir, numar pana la zece. Nu are efect asa ca numar pana la douăzeci, cobor in bucătărie, iau un mar si mănânc. Sunt zen acum, merg inapoi in camera, imi iau telefonul si incep sa scriu mesaj.