Ciocniri cu scântei

Capitolul 3

Stătea și se holba la produse în supermarket. Muncise foarte mult în ultima perioadă și de abia acum când se mai eliberase puțin realizase că în frigiderul ei urla foamea. Același lucru se întâmpla și cu stomacul care scotea zgomote dizgrațioase.

Câinele care se trezise înainte ei și venise să-i dea deșteptarea, o urmase acum la bucătărie, uitându-se cu jind la ea și așteptându-și porția matinală. De abia când deschise dulăpiorul de jos, Calla constată că uitase până și de el, căci pe fundul sacului se mai afla acum doar o brumă din hrana obișnuită a lui Joy.

    Așa că a trebuit să se îmbrace și să plece dis de dimineață la cumpărături. Era mai degrabă adormită decât treacă și alegea mai multe produse care-i veneau la îndemână, aruncându-le cu nepăsare în coș.

    Se afla la raionul cu vinuri, atunci când, căutând cu privirea prin dreptul rafturilor, dorind să aleagă un vin bun cu care să-și acompanieze lectura de sâmbătă seara, îl văzu. Același Rylan nesuferit și odios.

    Ah! Nu din nou! Strânse din dinți de nervi și aruncă fugitiv o privire asupra imaginii. El trăgea un cărucior, în timp ce o blondă minionă se tot agăța de brațul lui și râdea în timp ce-l asculta vorbind. El nu prea avea chef de ea și cu greu o băga în seamă, dându-și adesea ochii peste cap, lucru care părea să-i scape mereu blondei. Asta făcea să fie destul de clar cu ce femei obișnuia el să se însoțească. Calla își imagină că el ar fi vrut doar să găsească cumva un pretext sa scape de ea.

    Calla pufni scârbită și-și întoarse capul. Nu avea de gând să îi permită idiotului să-i strice încă o zi. Și așa în ultimul timp suferise destul de multe schimbări și numai din cauza lui.

    Nu se mai putea concentra la cazurile pe care le avea de rezolvat, adesea în timp ce se afla la birou se întâmpla să verse din greșeală cafeaua pe ea, sau pe actele care erau din ce în ce mai împrăștiate. Iar ea era mai aeriana ca niciodată.

    Nici nu mai voia să-și amintească despre cum se împiedicase în acea seară și căzuse în bot. Fusese cel mai groaznic moment din toată existența ei. Dacă ar fi fost posibil, chiar atunci ar fi făcut o gaură în pământ și s-ar fi îngropat acolo pentru tot restul vieții.

    Numai ce ținea în mână un demisec atunci când cineva îi șopti din spate, la ureche:

    — Mă urmărești?

    Tresări și se sperie involuntar. Își duse o mână la piept, în timp ce din cealaltă era cât pe ce să scape sticla. Cel mai grav nu era faptul că o luase prin surprindere, asta i-ar fi trecut cu vederea. Dar nu putea trece însă peste evidentul dezgust față de persoana în cauză, care o speriase. De ce dintre toți oamenii și dintre toate orele pe care le avea o zi, acea zi, trebuia să se nimerească tocmai atunci și el, la cumpărături. Chiar acolo.. Nu înțelegea ce se întâmpla cu acest univers care complota împotriva ei și o punea mereu în acele situații jenante.

    Se strădui totuși să rămână concentrată pe activitatea ei și să nu se arate afectată de apropierea lui, deși îi era aproape imposibil. Îi simțea deja mirosul inconfundabil al parfumului aspru, pur bărbătesc. Și cumva emana testosteron mai puternic decât orice alt mascul lângă care stătuse vreodată.

Ori poate era doar închipuirea ei, căci în ultimul timp mintea îi zburase la lucruri complet inaccesibile și prostești. Fantezii absurde pe care se străduise din răsputeri să le alunge, dar odată cu apariția lui, ele reveneau nemiloase și torturau ca niște lame de cuțit pe piele.

    Rylan o văzuse imediat când trecuse pe lângă ea. Stătea singură și gânditoare și încercase din răsputeri să-și înfrâneze instinctul de a se apropia ca să o ațâțe puțin. Era foarte conștient că ar fi trebuit să păstreze distanța. Își impusese întruna să facă asta, încă de când o văzuse ultima oară. Mai ales că acela fusese chiar ultimatumul pe care i-l dăduse ei. Totuși un drăcușor mic și afurisit îi dăduse ghes să meargă să o mai necăjească puțin. La urma urmei ce putea fi rău în asta? Câteva tachinări care să o scoată din pepeni și apoi avea să plece satisfăcut.