Destiny || Minhyuk FF

Capitolul II

Perspectiva MinHyuk

In sfarsit se terminasera orele. Simteam ca daca mai stau 5 minute o sa adorm. Am plecat rapid din scoala. Mergand am vazut-o pe Kyung Mi. Ne stim de cand eram la gradinita, dar prin clasa intai am plecat si m-am intors abia acum cateva saptamani pentru a face liceul. Am incercat sa vorbesc cu ea, dar nu ma mai recunoaste. Mi-a fost foarte dor de ea. In timp ce ma gandeam am observat ca a inceput sa ploua. Noroc ca in acea dimineata am simtit ca va ploua, tatal meu m-a invatat sa-mi dau seama astfel de lucruri. E un aventurier. Am vazut ca Kyung Mi nu avea umbrela, asa ca si-a pus mainile pe cap si a inceput sa alerge.

- Sigur te vor proteja mainile, am spus pentru mine amuzandu-ma.

Am inceput sa merg catre ea, dar ea incepuse sa alerge.

-Super...

Am inceput sa alerg si eu. La un moment dat s-a oprit, si s-a lasat pe genunchi. "Oare ce a patit?" M-am dus langa ea si am asezat umbrela deasupra ei. Ea a deschis incet ochii. Se uita la mine uimita. Am inceput sa zambesc deoarece e foarte draguta cand e nedumerita. Nu am spus niciunul nimic o perioada. Dupa m-am hotarat sa fac o gluma pentru a mai destinde atmosfera.

- Poate ar trebui sa pornim, altfel riscam sa ne ia apa pe sus, am spus razand. Ea a dat afirmativ din cap si a spus ceva, dar foarte incet astfel ca nu reusisem sa inteleg.

Am condus-o acasa. Sta in aceeasi casa in care statea si cand eram mici. Obisnuiam sa petrecem mult timp impreuna. As vrea sa isi aminteasca. Asa neimportant am fost pentru ea? Sau poate m-am schimbat prea mult? Am devenit asa frumos?... Am dat sa plec, dar atunci am auzit un multumesc foarte slab. Am zambit pentru mine si am plecat. O voi face sa isi aminteasca.