Destiny || Minhyuk FF

Capitolul IV

Perspectiva Minhyuk

Am ajuns acasa rapid, avand in vedere ca stau peste strada. Parintii mei au pastrat casa in care stateam cand eram mici, chiar daca ne-am mutat. Inca nu vreau ca KyungMi sa stie ca stau asa aproape de ea. Ar trebui sa petrec mai mult timp si sa ma comport ca atunci cand eram mici. Poate isi va aminti asa. M-am dus sa mananc ceva, iar dupa m-am intins in pat adormind cu gandul la copilaria mea. Copilaria petrecuta alaturi de KyungMi.

Dimineata am fost trezit de alarma telefonului. M-am indreptat spre baie unde mi-am facut rutina, dupa m-am imbracat si am fugit spre scoala. Cand am iesit din casa am vazut-o pe KyungMi. Voiam sa merg la ea, dar ceva ma impiedica. Aveam emotii. De ce oare?

Am decis sa merg in spatele ei. Ajunsi la scoala ea s-a dus in clasa ei, iar eu am ramas pe holuri.

Ma indreptam spre clasa mea cand l-am auzit pe Kihyun strigandu-ma.

-Miiinhyuuuk! Asteapta-ma!

Eu m-am intors si am stat pe loc facandu-l sa se opreasca din alergat in dreptul meu.

-Sa mergem impreuna. Am nevoie de ajutorul tau!

-Cu ce te pot ajuta prietene?

-Pai..stii..euu azi...umm.

-Zi odata! Treci odata la subiect.

-Am invitat-o pe JiYong la o intalnire.

-Ooo. Si care e problema?

-Paii. Nu stiu unde sa mergem..

-Din cate mi-ai spus mie depre ea, am inteles ca ii place sa se distreze. O poti duce la un carnaval sau un parc de distractii.

-Un parc de distractii... Lotte World! Genial! Mersi Minhyuk! Raman super dator.

Eu doar l-am impins spre clasa si apoi am intrat amandoi la ora. Cursurile de azi au fost usoare asa ca am fost destul de plictisit. Se sunase de pauza asa ca m-am gandit sa merg la cantina. Kihyun mi-o luase inainte mergand probabil la JiYong. Niciodata nu l-am mai vazut asa indragostit de o fata.

Am ajuns la cantina si am vazut-o pe KyungMi. Am dat sa ma indrept spre ea, dar atunci l-am vazut le Wonho roind in jurul ei. Ce treaba are el cu ea? De ce ii musca marul? Cumva se cunosc? Am decis sa ma apropii auzindu-l cum a intrebat-o daca nu vrea sa se plimbe cu el. El cumva vrea sa moara? Am intervenit rapid.

-Oh, buna KyungMi! i-am spus incercand sa o impiedic sa raspunda.

- Salut... a spus ea timida.

- Hei Minhyuk,m-a salutat Wonho ucigandu-ma din priviri. Nici nu m-am obosit sa ii raspund. Trebuia doar sa o iau pe KyungMi de langa el. Am apucat-o de mana si am dus-o in curte. Nu stiam ce sa spun. Am actionat fara sa gandesc. O sa ma creada un ciudat. La un moment dat ea a rupt tacerea.

-Ce a fost asta? m-a intrebat privindu-ma atenta.

-Pai...eu..ummm. Nu stiam ce ar trebui sa raspund. Asa ca am zis cea mai stupida chestie pe care o puteam spune vreodata. Voiam sa ma asigur ca nu ai racit ieri pe ploaie! Da...asta voiam sa fac. De ce nu aveai umbrela? Nu ai vazut cerul dimineata? Era clar ca va ploua!

Ea parea surpinsa. Imi venea sa imi dau o palma. Apoi sa imi mai dau una. Si-a lasat capul in jos jucandu-se cu degetele.

-Eu... mersi ca m-ai adus acasa, a spus ea in final. Nu am putut decat sa zambesc. Era asa draguta cand rosea. Am vazut ca m-a privit apoi a zambit si ea. As fi vrut sa o imbratisez si sa ii povestesc de cum rosea si cand era mica, dar nu puteam... nu inca.

-Alta data sa fii mai atenta! Spunand asta mi-am adus aminte de copilarie. Mereu trebuia sa am eu grija de ea. Era foarte neatenta si nu se gandea la ce ar putea pati cand facea ceva. Era cea mai ametita si impiedicata peraoana pe care o stiam.

-Voi fi, a spus ea fixandu-ma iar cu privirea. Voiam sa fiu sigur ca o va face asa ca am facut exact ce faceam cand eram mici in speranta ca isi va aminti de copilarie. Am pus-o sa jure pe rosu. Am intins degetul mic. Ea se uita la mine nedumerita.

-Trebuie sa juri pe rosu! am spus eu rapid. Ea a intins atunci degetul.

-Bine.

Nu stiam ce sa simt in mometul ala. Fericire sau dezamagie ca nu si-a amintit. Nu dupa mult timp a sunat clopotelul. Era sfarsitul pauzei. Ne-am indreptat amandoi spre clasele noastre. Pe durata intregii ore de engleza -ultima ora- ma uitam la ceas din 5 in 5 minute. Timpul trecea incredibil de greu. Astazi ieseam la aceeasi ora cu KyungMi si trebuia sa ma asigur ca nu va merge la plimbare cu Wonho. Chiar daca sigur nu avea de gand sa accepte. Nu? In final s-a sunat. Am iesit val vartej din clasa si am fugit pe usa scolii. Am vazut-o pe KyungMi asa ca am inceput sa o strig. Ea nu raspundea. Ore era suparata pe mine si ma ignora? Sau poate doar nu ma auzea. Sau asculta muzica. Am inceput sa alerg dupa ea. Mergea asa de rapid. Nu e de mirare ca e majoreta la scoala. Sportul e elementul ei. Am inceput sa o strig iar in speranta ca se va opri.

-KyungMi! KyungMi! Asteapta! Am strigat alergand. Din fericire s-a intors. M-am oprit sa ma odihnesc. Simteam ca daca mai alergam un metru o sa imi cada picioarele. Ti-a mai spus cineva vreodata ca mergi foarte repede? am spus respirand greu. Ea doar a ras la afirmatia mea.

Trebuia sa gasesc rapid un motiv sa o conduc acasa. Asa mai aveam ocazia sa vorbesc cu ea. Nu imi venea nicio idee asa ca am spus iar primul lucru care mi-a venit in cap.

- Hmm.. e aproape intuneric. Ar trebui sa te conduc acasa.

Ce tocmai spusesem? Aish. E abia dupa-amiaza. Nu ne-au mai tinut pana tarziu la scoala. Ar trebui sa ma opresc din a spune ce gandesc.

-Dar e abia 3 jumatate, a spus ea privindu-ma ciudat. Nici nu o puteam invinui daca ma credea un ciudat. Dar daca incepusem... trebuia si sa termin.

-Asa tarziu?! Categoric te conduc. Ea nu a spus nimic ci a pornit la drum. Am urmat-o in tacere. Nu am vorbit pe durata drumului, insa curiozitatea ma rodea pe dinauntru si singurul mod prin care sa scap de ea era sa aflu raspunsul. Siii... aveai de gand sa accepti invitatia lui Wonho?

Ea m-a privit socata. Oare am spus ceva rau? Am fost prea indiscret?

-Eu, nu stiu. Probabil ca nu. Imi place de cineva si nu mi-ar placea sa fiu vazuta cu alti baieti.. a spus asta privindu-si picioarele. Ii place de cineva? Cine? Daca nu Wonho atunci cine?
-Oh, am ajuns, a spus ea porind spre usa. Inainte sa deschida usa s-a intors si mi-a urat drum bun zambindu-mi si facandu-mi cu mana. Am zambit la gestul ei si apoi am plecat.

Eram putin pus pe ganduri. De cine ii place? Trebuia sa aflu. Cat mai rapid.

Am ajuns acasa si m-am apucat de teme. Au fost simple asa ca le-am terminat in mai putin de 30 de minute. Dupa mi-am pus un film. Incercam sa nu ma mai gandesc la KyungMi si la posibilitatea ca ea sa fie impreuna cu altcineva. Abia astept sa putem rade impreuna. Abia astept sa ii vad fata cand isi va da seama cine sunt. M-am mai uitat la vreo 3 filme dar tot nu ma puteau distrage de la gandurile mele asa ca m-am gandit ca cel mai bine ar fi sa ma culc.