Destiny || Minhyuk FF

Capitolul V

Perspectiva KyungMi

Eram pe un camp cu flori. Cerul era senin iar vandul adia usor. In departare am vazut pe cineva. Nu puteam depista asa ca am inceput sa alerg inspre el. Alergam si tot alergam dar fara folos. A inceput sa se apropie. Era Minhyuk.

- KyungMi! KyungMi! a inceput sa strige el.

Nu ii puteam raspunde. Nu puteam vorbi deloc. Apoi a fost un cutremur. Totul se darama incet.

- KyungMi! Trezeste-te odata! KyungMi!

Am deschis ochii incet.

- In sfarsit! a spus mama uitandu-de la mine. Credeam ca nu te mai trezesti. E deja 7:30! Azi ai de gand sa chiulesti?

- 7:30?!

Nu am asteptat un raspuns ca am si sarit din pat catre baie. In 20 de minute am fost gata. Mi-am luat rucsacul si am inceput sa alerg spre scoala.

Perspectiva Minhyuk

Era deja 7:45 si KyungMi inca nu iesise din casa. Nu e ciudat ca o astept chiar daca nu mergem impreuna... Am grija doar ca ea sa ajunga in siguranta. Sunt obligat sa o fac in calitate de prieten. Un prieten foarte bun. Unul apropiat. He. Hehe.

Ma uitam incontinuu spre usa ei ca un psihopat. La un moment dat a iesit. M-am uitat la ceas si am vazut 7:52. Okay. O sa intarziem putin. A inceput sa alerge iar. Fira-ar. Alearga ca o profesionista.

Perspectiva KyungMi

Alergam cat puteam de rapid. Nu am intarziat in viata mea la o ora. Mereu ajungeam printre primii, eu fiind de fel o persoana foarte punctuala. In graba mea nu am apucat sa ma leg la un siret asa ca m-am impiedicat cand alergam. Unul din genunchi si palmele imi sangerau si simteam usturimea pana la oase. Urasc momentele in care sunt doar o impiedicata. Macar acum aveam o scuza pentru intarziere.

Perspectiva Minhyuk

In timp ce alerga KyungMi s-a impiedicat. Am fugit cat de repede am putut spre ea. Era ranita. Nu am asteptat sa spuna ceva ca am luat-o in brate si am dus-o eu spre scoala, acolo ducand-o la cabinetul medical. Ea nu a spus nimic. Privea tot timpul in jos.

- Esti bine? Am intrebat-o in timp ce cautam trusa de prim ajutor.

- Da, a raspuns dupa cateva secunde.

In final am gasit trusa. Era ascunsa printre niste cutii. M-am dus direct la ea si am inceput sa o ingrijesc. Initial a incercat sa se ingrijeasca singura, dar nu am lasat-o. Era ranita.

Perspectiva KyungMi

Minhyuk tocmai m-a carat in spate tinandu-ma de dupa genunghi pana la scoala si acum imi ingrijeste ranile. Asta e un vis? Ma uitam la el in timp ce imi dezinfecta lovitura de la genunchi. Lipseste de la ora din cauza mea. Ma simt asa prost. Nu am realizat ca ma holbam la fata lui pana ce nu mi-a atras el atentia.

- Umm. Am ceva pe fata? A spus el atingandu-si obrazul.

Eu doar am dat din cap in semn ca nu si am inceput sa rosesc. Am fost prinsa holbandu-ma. Cat de stupida sunt...

- Gata, a spus Minhyuk strangand hartiile de la pansamente.

- Multumesc Minhyuk, am zis zambindu-i timid.

- Pentru nimic. Dar pe viitoare fii mai atenta!

- Voi fi domnule! Am spus cu o tenta de amuzament ridicand mana in stil soldatesc.

El doar a ras scurt.

- Pai ar trebui sa mergem la ore,am spus dand sa ma ridic, dar nu am apucat deoarece Minhyuk si-a pus degetul pe fruntea mea si m-a impins inapoi in pat.