Deci,chiar in acest moment,in premiera primul "om" din istorie încearcă sa facă dus,sa se îmbrace,sa mănânce si sa se spele pe dinti in aceelasi timp,va vine sa credeti ca eu.....nu am reusit sa fac nici măcar una dintre acestea......asa ca o sa le fac pe rand chiar daca asta inseamna ca o sa întârzii si mai mult.
..................dupa mult mult mult timp.............
După ce m am îmbrăcat,am mâncat si am facut si celelalte chestii am plecat spre scoala.
Eram intr o mare mare mare întârziere,dar nu imi prea pasă......va întrebati de ce?......pentru ca sunt fiul directorului si nimeni nu imi va zice nimic,practic am voie sa fac ce vreau.....atata timp cat tatăl meu nu afla...
Ajuns in fata scolii vad un băiat care stătea pe o banca din apropierea intrării.Era trist si aproape izbucnea in plâns.De obicei nu prea fac acte de caritate.Sincer nu mi a pasat de nimeni si de nimic in toata viata mea.....pana acum.El mi se părea ca este special,avea un aer diferit....
Din cauza faptului ca il vedeam asa de trist, parca ma durea inima,aveam un gol in stomac.Nu stiu ce era sentimentul acesta,poate era mila,oricum ce stiu sigur este ca aceste sentimente veneau din cauza lui.
Nu am mai stat pe gânduri si m am asezat pe banca din fata lui.El nu a schițat nici o reacție parca era intr o transa....dupa ceva timp am spart gheata:
-Esti bine?.....el nu a raspuns, doar si a ridicat privirea si sa uitat la mine...
Am incercat încă o data....poate acum o sa mi raspunda:
-Cum te cheamă?Ce cauti aici?.....dar nimic,el statea si se uita la mine încontinuu....
Dupa ceva timp sa ridicat brusc in picioare.....eu,bineinteles făcând aceelasi lucru.
Dintr o data fata i sa luminat si a venit cu pasi repezi spre mine luanduma in brate.
Nestiind ce se intampla sau ce ar trebuii sa fac am incercat sa desfac îmbrătisarea,dar surprinzător nu am putut face asta,era mai puternic ca mine chiar daca nu arata...La un moment dat acesta se îndepărtează si imi spune cu ochii inlacrimati:
-Iubitule,in sfarsit te am gasit,mi a fost asa dor de tine!!!!
Stai....ce????!!!.....iubit???....eu???....Am stat sa ma gândesc daca l am mai întâlnit inainte....dar degeaba amintirile de cand eram mic dispăruse de mult....in urma accidentului pe care l am avut.El văzându ma asa de confuz si putin speriat ma intrebat:
-Ma mai tii minte?
-Nu....cine esti?
-Sunt logodnicul tau,nu mai tii minte atunci cand ne am logodit,tu aveai 9 ani cand m ai cerut si mi ai zis ca ma iubesti....
-Imi pare rău dar eu la 10 ani am avut un accident si din aceasta cauza mi am pierdut memoria...
Fata lui i se schimbase nu mai era fericit dar nici supărat...era mai degrabă trist de răspunsul pe care i l am dat.
Ne am asezat pe banca si ne uitam unu la altu cand dintr o data o masina neagră opreste in fata noastra.....ooo doamne!!!.....cunosc masina asta!!...ce cauta el aici???!!!....trebuia sa fie in America!!....presimt ca astăzi va fii cea mai ghinionista zi.....mai ales ca acum a venit si el.....
Heiiiii......prima data vreau sa va spun ca in poza de mai sus il avem pe logodnicul lui Johann💛💙💜💚....apoi vreau sa va întreb daca va placut primul capitol din aceasta carte........oricum povestea va devenii si mai interesanta...va asigur👍👍.....am publicat o mai devreme pentru ca fix la ora 5 dimineata ma lovit inspiratia asa ca m am ridicat din pat si am inceput sa scriu....☺😊😊😅😅
