*Dimineata*
......din perspectiva lui Johann.....
Ma trezesc din cauza luminii care imi invada camera.Imi misc mana prin pat de colo colo in speranta ca il voi gasii pe Christian.Dar degeaba.Stiu ca a plecat.Dupa cate i am facut sunt sigur ca acum ma urăște.
M am ridicat din pat si am pornit spre baie pentru a mi face rutina.Intorcându ma m am îmbrăcat cu niste blugi negrii si un tricou alb.
Am coborât jos pentru a mi face cafeaua.In drum spre bucătărie un miros dulce imi invada nările.Ciudat.Nu imi amintesc sa mi fii angajat bucătar.
Ajuns in dreptul usii il vad pe Christian făcând clătite.Deabea mai stătea in picioare (nici nu i de mirare dupa cat l am torturat aseara)
-Buna dimineata...spun eu cu o oarecare nesiguranta.Cei drept imi era frica.Poate a ramas aici doar ca sa se răzbune sau poate ma va omora in somn.Totul era posibil...,,la mintea ta.Chiar crezi ca piticul ala o sa ti facă ceva?Sunt sigur ca dupa ce iti face micul de jun o sa plece,,-cred ca ai dreptate
-Buna dimineata...spune el cam timid si cu o teama in glas
-Ce cauti aici?
-Ce vrei sa spui?
-De ce mai esti inca in casa asta?Dupa seara trecuta nu te ai invatat minte?
-Chiar daca mi ai facut acele lucruri...eu inca te iubesc.Asa ca nu voi pleca de langa tine fie ca ti place sau nu.
-Esti întreg la cap?...tip de se aude in toata casa.După tot ce ti am facut nu ma urasti nici macar un pic?Nu iti e frica de mine?...spun izbucnind in plâns.De ce imi faci asta?De ce tu?..eram jalnic....nu am mai plâns de la accident.
Am jurat atunci ca nu voi mai plânge dar el...el...ma schimba încetul cu încetul.
A venit spre mine punându si mâinile pe obrajii mei sarutandu ma scurt
-Te rog nu mai plânge..nu imi place cand esti trist...nu imi e frica de tine si nici nu iti tin pică....Te iubesc Johann
Am ramas uimit el...el chiar ma iubeste.....chiar daca l am lovit si violat el inca ma iubeste.
Dupa toata scena asta am hotarat sa ne mai acordam o sansa..cred ca era mai bine asa...
Ne am pus la masa începând sa mâncăm.In timp ce mâncam l am vazut pe Christian cum se zvarcoleste pe scaun.Cred ca inca il doare.
-Te doare asa tare?...il întreb îngrijorat
-Nu iti face griji.Sunt bine...imi spune cu un zâmbet pe fata
-Te ai dat cu vrun unguent?
-Nu..de ce?
-Esti prost?..izbucnesc eu ridicandu ma de pe scaun,luandu l in brate in asa fel incat sa nu il doara.
L am dus in camera mea lăsându l usor pe pat.Apoi m am dus sa iam medicamentele....... intorcandu ma l am vazut pe Christian un pic speriat.
-Nu iti face griji nu o sa ti mai fac nimic.Acum da ti tricoul jos.
-De ce?
-Pentru ati aplica medicamentul.
-Dar..
-Hai mai repede pana nu ti l dau eu
-Bine
După ce si a dat tricoul jos l am întins usor pe burta.
-Sa imi spui daca te doare bine?
-Bine
După ce am reusit sa il dau cu crema,pentru ca el scancea la fiecare atingere.L am lăsat sa se odihnească in camera mea,eu plecând spre cel mai apropiat parc.
Trebuia sa mi fac "curat" in gânduri.Toate astea ma zapacira.Nu mai stiam ce sa fac.Toata chestia cu căsătoria parca erau ireale.
Am stat asa vreo 3 ore pana sa intunecat.M am îndreptat spre casa cu pasi repezi.Pana la urma il lăsasem pe Christian singur.
Ajuns in fata usii aud un zgomot puternic.Intru repede in casa,văzându l pe Christian la capătul scarilor intr o balta de sânge.
Am ramas mut.M am panicat.Nu stiam ce sa fac prima data.
Am luat repede telefonul si am sunat la urgenta acestia venind imediat.Daca patea ceva? E doar vina mea.Daca nu il lăsam singur asta nu s ar fii intamplat.
