Legenda unui vampir - lup

Capitolul 16

Jack a venit in urma mea. De-odata a strigat:

-Mama!

S-a dus spre ea si a imbratisat-o.

-Credeam ca ai murit!

Am stat un pic fara sa ascult. Ma gandeam ca mama lui Jack ar fi trebuit sa fie varcolac, iar femeia asta mirosea a...

-Doamna, puteti pleca?! am intrebat-o eu pe un ton ridcat.

-Chris! Nu vorbi cu mama mea asa!

-Jack, sunt mai mult ca sigura ca ascunde ceva.

-Jack, ea este sufletul tau pereche?

-Da, mama! Unde ai fost? Mi-ai lipsit!

Le-am zis alor mei:

-Mergeti in dormitor! Incuiati usa! Sa nu deschideti pana nu va spun eu!

-De...

-Doar ascultati-ma!

Au facut ce le-am spus.

-Chris, ce ai?!

-Jack, nu-mi miroase a bine.

-Despre ce vorbesti?

-Asta nu e mama ta!

-Cum sa nu fiu?! Jack, eu sunt, puiule!

-Jack, pleaca de langa ea!

-Ce?!

-Jack, stai langa mine! A zis femeia.

-Chris, am pierdut-o pe mama o data, nu vrau sa o mai las sa plece.

Jack a strans-o in brate. Atunci am vazut iesind din gura ei doi canini ascutiti. A dat sa-l muste pe Jack de gat.

-Nu!

Am alergat si am sarit peste ea. Am simtit ca si caninii mei au devenit ascutiti. Ochiii mei... eram sigura ca erau negri. Dupa cateva secunde de lupta, am avut ocazia sa o musc de gat. Nu aveam alta solutie.

Jack plangea. Dupa ce vampirul a cazut fara sa rasufle, am stat doua- trei secund si am varsat si eu lacrimi.

-Sunt doar un monstru! Imi pare rau!

-Chris, nu esti un monstru!

-Ba da! Am omorat-o!

-Ai facut-o ca sa ma protejezi! Plang doar pentru ca am crezut ca mama mea chiar este vie. M-am inselat...

Am mers si l-am imbratisat.

-Jack, mereu ma vei avea pe mine! Acum ce facem cu ea?

Am aratat spre creatura ciudata.

-O interogam. Asa vom afla ce avea de gand sa faca.

-Nu e morta?!

-Inca respira.

-Mama, tata, puteti iesi!

Ei au iesit din dormitor. Erau surprinsi.

Eu m-am dus spre femeia intinsa pe jos. Am apucat-o de par. Ea a deschis ochii.