Capitolul 22

409 20 0
                                    

Si a doua zi a trecut la fel de repede. A fost greu sa evit disctiile cu Jack si Jess despre planul meu de a ne alatura lupilor si a invinge Pullumnia, dar pur si simplu, fe fiecare data cand ei isi reaminteau, eu spuneam ceva pentru ai face sa uite.


Inainte de a pleca spre regat, mi-am luat ramas bun de la parinti.


Am iesit din casa. Fiecare dintre noi trei ( Jack, eu si Jess) aveam cate o geanta plina de haine. La mine gaseai si cateva lucruri de fete: fon de ten, ruj, cateva clame si alte lucruri indispensabile unei femei.


-Am o intrebare, baieti.


-Spune, surioara!


-Cum ajungem in Lupusia?


-Mergem in padure. Acolo este portalul.


-Am inteles.


Pe drum m-am uitat la bratara mea, bratara mea norocoasa. Ma incuraja. Nu stiu de unde o aveam, dar simteam ca e ceva neobisnuit la ea. Era o inima albastra, culoarea mea favorita.


-Chris, esti bine?


-Da, Jack!


-Ma intrebam ce s-a intamplat cu suvita ta.


Era ceva ce-i ascunsesem. Imi vopsisem suvita, astfel incat sa nu se mai vada culoarea. La cate sentimente aveam... Doar nu doream ca ceilalti sa-mi afle starea de spirt.


-Pai...


Jack mi-a luat mana deodata si mi-a pus-o pe pieptul lui.


-Auzi asta, Chris? E inima mea care bate din ce in ce mai tare cu cat esti tu mai aproape de mine. Simt ca si a ta bate mai repede acum, dar de ce?


Cauza nu era ca aveam mana pe pieptul sau, ci ca nu stiam ce sa-i spun. Se va supara daca ii spun adevarul dupa atata timp?


Jess statea si ne privea. Cu toate ca se facea tarziu si trebuia sa ajungem in Lupusia, el nu a intervenit.


-Am vopsit-o.


-Si de ce ti-a fost greu sa-mi spui. Oricum, ai procedat corect. Daca cineva ar vedea ca parul tau isi schimba culoarea...


-Nu esti suparat?!


-Nu pot sa fiu suparat pe tine!


Am fost bucuroasa sa aud asta. Ne-am continuat drumul. Am ajuns in padure, intr-o zona cu ceata. Era oarecum infricosator. Am mers si am mers, pana cand am cazut.

Legenda unui vampir - lupजहाँ कहानियाँ रहती हैं। अभी खोजें