Legenda unui vampir - lup

Capitolul 30

M-am uitat în ochii lui și m-am gândit să îl fac să spună adevărul despre ceva...

-Care a fost cel mai rușinos lucru care ţi s-a întâmplat vreodată?

El era în transă.

-Am spus unei fete că e frumoasă și că o plac.

-Ce e rușinos la asta? a intervenit Jack.

-Nu știu, Jack. Stai să auzim întreaga poveste!

Jess a adăugat:

-Ea s-a apropiat de mine. Am vrut să ne sărutăm, când cineva pe la spate mi-a tras pantalonii jos. De atunci nu am mai văzut-o. Nici nu am avut primul sărut...

Eu l-am lăsat în pace și l-am scos din transă.

-Deci se poate, Will. Eu pot.

M-am uitat la dl. Wood care a dat din cap în semn de aprobare.

-Ăsta e noul plan.

Jack zâmbea, dar părea nesigur. I-am luat mâna.

-Va fi bine, Jack. Voi face ca toată armata să cadă într-un somn adânc.

-Doar ai grijă.

M-am dus spre cei 4000 de vampiri. Le-am atras atenția când am țipat :

-Hei!

Când am văzut că întorc privirile, i-am făcut să cadă inconștienți.

Am fost uimită de puterea mea pentru că am reușit să adorm mai bine de jumătate din vampiri.

Atunci a început lupta fizică.

Se auzeau strigăte de durere. Luptam și loveam toți vampirii din faţa mea, înainrând.

Dar, deodată, am auzit un strigăt, o voce ce o știam prea bine pentru a avea îndoieli cu privire la posesorul ei. M-am întors și l-am văzut pe Jack care stătea întins pe pământul rece. Avea o mușcătură de vampir pe brațul drept. Respira greu și tremura.

-Ce faci în firmă umană? l-am întrebat, punându-mă în genunchi lângă el.

-Nu vrea să iasă. Lupul meu s-a ascuns și nu știu de ce. Cred că de la mușcătură.

M-am uitat la brațul lui care devenea din ce în ce mai închisă la culoare. Sângele parcă îi înghețase în vene. Privea în gol.

-Jack? Jack! Să nu mori! Te rog!

Am început să îi dau palme cu speranța să îl trezesc. Plângeam și strigam numele lui.

Nu mai vedeam nimic în jurul meu . Mă uitam doar la ochii lui, care acum erau închiși.

Totul se oprise. Soldații rămași în viață au venit să vadă ce se întâmpla. Războiul s-a oprit. Pentru o clipă s-a așternut o liniște ce greu putea fi găsită pe un câmp de luptă. Nimeni nu zicea nimic.

Eu m-am uitat la ei nervoasă, gata să explodez.

-Sunteți fericiți? Vă place ce vedeți? Și totul din cauza unei legende nenorocite. Vă place?

Șeful armatei vampirilor a făcut doi pași în față.

-Nu vom lăsa lucrurile așa!

-Omorâți-mă! Nu mai am ce pierde!

-Prințesă, ne vom răzbuna! Îl vom omorî pe acest rege al nostru și vom trăi în pace. Pentru tine, regină...

Am fost mirată. Armata avea de gând să facă răscoală și să omoare regele cel rău.

Jack nu mai respira. Tot ce am făcut a fost să îmi las capul pe pieptul lui. Nu am suportat să nu îi aud inima, așa că mi-am ridicat capul repede. Îi priveam buzele vineții. Mai era un singur lucru care putea fi făcut. M-am aplecat și i-am dat un ultim sărut. Și nu vă gândiți că s-a întâmplat cum se întâmplă în povești. Nu a înviat. Acum am pierdut tot ce aveam. Mi-am pierdut sufletul pereche. L-am pierdut pe Jack. Cine va mai sta lângă mine și mă va apăra? Cine va mai ţine la mine? Jack nu mai e. Pur și simplu nu mai e. Trist, dar adevărat. Din cauza mea el nu mai e. E vina mea. Nu trebuia să îl las să lupte.