Legenda unui vampir - lup

Capitolul 23

M-am trezit intr-o gradina, in fata unui castel. Am constatat ca aterizarea mea nu a durut, deci m-am uitat sub mine.

-Jack?! Esti bine?

-Cred. Am norocul ca nu a cazut fratele tau pe mine.

-Unde-i Jess?!

-Aici sunt!

Jess era in picioare. A venit aproape de mine si m-a ajutat sa ma ridic. Jack s-a ridicat si el. Am vazut o femeie si am intrebat-o:

-Hei, scuza-ma! Poti sa imi spui unde suntem?

-Da, domnisoara! Sunteti in gradina casei Wood, ce aparine dl. Luis Wood.

-Ne poti duce la el?

-Da!

Dar nici nu a apucat sa se intoarca, ca in spatele ei a aparut un om ciudat.

-Dl. Wood!

-Deci cine ma cauta?

-Acesti trei tineri.

-Esti libera, Margret!

-Da, d-le!

-Cine sunteti?

Eu am luat cuvantul:

-Numele meu este Chris Merison. Iar ei sunt fratele meu, Jess, iar cel blond din deapta mea este prietenul meu, Jack. Am venit de pe Pamant.

-Simt miros de vampir!

-Va putem explica. Vrem sa ne alaturam voua in razboi. Eu sunt fiica regretatului rege Nethron.

-Poftim?! Tu, ce?!

Wood radea copios.

-Nu vreau sa va stric cheful, dar am venit cu treburi serioase. Va veti convinge de ce am spus mai devreme numai in timpul luptei.

-Stai! Nu glumesti?!

-Nup! Am o idee de a rezolva toate problemele. Vampirii nu trebuie sa aiba un rege.

-Vrei sa-l omoram pe...?

-Da!

-De acord! Am trei camere libere.

-Eu si Jack dormim in aceeas camera. Nu va deranjati.

-Presupun ca acum tu esti conducatoarea noastra. Ai sange regal.

-Vreau doar pace! Cat despre vampir, Jess e unul inofensiv. Recunosc, doar cand are chef sa fie asa.

-Vom pleca la graniţa cu regatul vampirilor alora nenorociti peste sase ore. Sus sunt doua dormitoare libere. Urcati scarile la etaj i primele doua de pe hol sunt camerele voastre!

-Va multumesc! Baieti, voi mergeti sus in camera! Ar fi bine sa dormiti.

-Dar tu, Chris? m-a intrebat Jack.

-Eu voi lua putin aer, voi privi stelele si ma voi deconecta, cum fac mai tot timpul, de relitate. O sa fiu bine.

Amandoi au intrat in casa atat de mare ce parea sa fie un castel, nu altceva! Am urcat si eu scarile, dar m-am oprit in fata acelei usi mari, de sticla. M-am intors pentru a vedea cerul inchis. Si cum stelele stralucesc cel mai puternic in noptile cele mai intunecate, ma uitam la lumina venita din cer de la micutele puncte aurii.

Din senin cineva ma apuca de maini pe la spate.

-Jack, nu e amuzant!