Legenda unui vampir - lup

Capitolul 24

-N-o sa-ti fac prea mult rau...

Eram socata. Nu era Jack.

-Cine esti?!

Ma chinuiam sa scap, dar nu reusem. Ma zbateam. Nu stiu cum m-a prins de par astfel incat sa nu-mi misc capul. Am vazut ca el isi aplecase capul deasupra gatului meu, a deschis gura si si-a lasat la vedere coltii. Eram asa speriata, incat nu spuneam nimic. Lasam sa-mi curga lacrimi. Atunci usa de sticla s-a deschis si s-a trantit de perete. Jack a iesit alergand din casa, l-a prins de spate pe atacator si l-a trantit la pamant. A inceput sa-l loveasca cu pumnii.

-Jack, il omori!

-Lasa-ma, Chris!

-Jack, nu putem sa omoram un varcolac pe teritoriul lui! Te rog!

La auzul acestor vorbe, s-a oprit. Am mers amandoi in dormitorul de la etaj. Cu toate ca nu-mi revenisem dupa ceea ce mi se intamplase, Jack avea nevoie de mai mult ajutor de a trece peste. L-am ajutat sa s aseze in pat, nu culcat.

-Esti mai bine, Jack?

-Grrrr!

-Gata, gata! Totul o sa fie ...

-Cum e posibil sa mi se intample asta?! a racnit el.

Aveam un sentiment ciudat. Era ceva intre tema si ingrijorare.

-Scuze, Chris... Sunt doar nervos.

-Vad. Dar de ce?

-Nu este simplu de explicat. El... era cat pe-aci sa te muste.

-Mauscatura?

-Da. Daca un alt lup vine si iti marcheaza sufletul pereche inaintea ta, acesta se va indragosti de acel lup.

-E trist, spun eu.

-Fratele meu mai mare a... , a.... murit pentru ca altcineva i-a muscat iubita.

-Jack, imi pare rau pentru pierderea ta!

Am mers spre el si l-am imbrtisat.

Apoi m-am uitat in ochii lui si am spus:

-Mai avem cinci ore pana la razboi. Nu poti sa dormi bine daca te vei gandi la asta. Lupta asta trebuie sa fie terminata cu victoria varcolacilor, cu victoria mea si a ta, Jack.