Pionul Magic: Descoperirea (Volumul 1)

Schimbări radicale

Nu ştiam încotro mă îndrept. Acaparată de teamă, alergam prin întuneric, într-o încercare disperată de a scăpa de numărul tot mai mare de persone care mă urmăreau.
Ştiam că e un vis. Trebuia sa fie. Însă nu-l puteam controla. Ca de obicei, tot ceea ce trebuia să fac era sa ma ascund in intuneric. Desi ma gaseau, acolo era singurul loc in care nu-si puteau da seama cine sunt, unde nu ma puteau atinge. Era de parca o forta dincolo de tangibil - o puterea neinteleasa, pe care nu o vedeam, dar o simteam cum pluteste in aer- ii arunca departe, atunci cand incercau sa se apropie prea mult de mine. Si mai era si el. Tipul inalt cu ochii albastri,singurul care nu ma speria si imi oferea un sentiment de siguranta.
Iar faptul ca intunericul parea sa ma protejeze, ma inspaimanta de-a dreptul, amplificandu-mi toate temerile. Si uram asta, pe cat de mult uram faptul ca nu stiam ce se intampla cu mine.
Iar cand credeam nu se poate mai rau,lucrurile au luat o cu totul alta intorsatura, cand m-am trezit într-o noapte cu matusa Meya la mine în camera.
- Ce cauti aici ? M-am uitat la ceasul de pe noptiera. Ma bucur sa te vad, dar e 2 noaptea. Și nu puteai să anunți și tu înainte să aprinzi lumina? I-am spus,ducandu-mi mana la ochi.
- Trebuie sa vorbim.
- Acum? Stiu ca esti certata cu parintii mei,dar nu iti puteai alege o ora mai normala?
- Doar asculta-ma.
. Parea destul de agitata. Isi misca mainile intruna.
- Vorbeste cu ai mei, am bolborosit. Lasa-ma sa dorm.
Pătura de pe mine s-a dat singura la o parte. Singura! N-am vazut-o pe Meya miscandu-se din loc.
Abia atunci am realizat ca treaba nu statea prea bine. Somnul mi-a disparut instantaneu.
Ceva se intampla.
- Imbraca-te. Trebuie sa vii cu mine.
Am privit-o oarecum nedumerita. Totusi era 2 noaptea.
- Ai tai au tot incercat sa te tina departe de mine pentru ca suntem la fel. Nu-mi pot lasa insa nepoata la nevoie. Nu-mi spune ca nu esti curioasa sa afli mai multe despre tine, micuta vrajitoare?
Am tresarit cand usile de la dulap s-au deschis in surdina. Singure. Hainele si o parte din lucrurile mele au zburat intr-un geamantan care nu era al meu si in nici intr-un minut, bagajul meu era gata.
Am privit toata scena, socata, incapabila sa-mi dau seama daca visam sau nu. Totul se desfasura mult prea repede pentru a putea intelege ceva.
- Dar... e imposibil, am soptit cu vocea tremuranda.
- Totul e posibil, s-a auzit o voce in spatele meu.
Se pare ca Meya nu era singura. O tipa, cred ca de-o varsta cu mine imi invada si ea intimitatea. Inalta si supla. Parul tuns pana la umeri, drept si foarte negru, fata triunghiulară și ochii de culoarea părului.
- Tu cine mai esti? am intrebat revoltata.
- Christine, parca am spus sa astepti in masina.
Ce voia matusa? Sa fug impreuna cu ea? Sa-mi parasesc parinti si... Nici gand. Mi-am dat seama ca nu o cunosteam indeajuns de bine pe femeia asta,astfel incat sa am prea multa incredere in ea. Iar tipa zambea intr-una .Era atât de bine dispusă și emana atâta energie, încât mă enerva.
M-am indreptat spre usa.
- Nu vin nicaieri cu tine.
- Parca ai spus ca o sa fie usor de convins. Grabeste-te, doar nu vrei sa se inchida...
O privire ii arunca matusa Meya si tipa isi si inchise gura.
Am tipat cat am putut de tare și părinții mei si-au facut imediat aparitia in camera. Nu au parut atat de surprinsi s-o vada pe matusa - de parca s-ar fi asteptat la asta. Se asteptau?
- Ia-ti ascuns totul, spuse matusa. Si nu fusese o intrebare.
- Mi-au spus tot ce trebuie sa stiu, am intervenit. Tipa de langa matusa, parea extrem de amuzata. Ti se pare ca asta e un spectacol? A incetat sa mai rada si s-a uitat la mine cu intelegere. Nu aveam nevoie de asa ceva. Pleaca! Doar plecati amandoua!
Nu s-au miscat din loc.
- Ce vrei de fapt? Ce urmaresti? Du-te inapoi de unde ai venit, i-a spus tata pe cel mai rece ton pe care-l auzisem vreodata. Pentru prima data când îl văd străduindu-se să-și păstreze calmul. Nu-ti ajunge cate ai facut? Nu o sa te lasam sa te folosesti de Kate pentru scopurile tale personale. E mult prea importanta pentru a o lasa sa...
Si a urmat o discutie lunga, in contradictoriu, pe seama "cine ma merita mai mult si cine nu". Nu am reusit insa sa tin pasul. Mă durea capul atât de tare, încât n-am mai putut să mă concentrez pe altceva.
- Despre ce adevar tot vorbiti? am intrebat la un moment dat, satula sa tot aud cuvantul "adevar". Nici nu stiu care dintre ei il folosise ultima data.
- Sa nu indraznesti, o ameninta mama.
- E alegerea ei, spuse calma matusa.
- Mai bine nu, intervei tipa. Uita-te la ea. Nu arată prea bine.
- Am spus deja ca nu plec nicaieri cu tine, am intervenit.
- Sunt sigura ca dupa ce o sa asculti ce am de zis, iti vei schimba decizia. Daca vii cu mine iti voi spune tot adevarul si te voi ajuta. Daca ramai aici vei continua sa traiesti in minciuna.
- Te rog, spuse mama cu lacrimile in ochi.
Ascultam nedumerita, incercand sa-mi dau seama ce se intampla. Apoi iar au inceput sa tipe unul la altul pana in momentul in care doua cuvinte mi-au ajuns la ureche. Doua cuvinte care aveau sa schimbe totul.
- Sun... sunt ... innn... infiata?
Abia am reusit sa deschid gura pentru a sopti cuvintele. Impleticindu-ma, m-am indepartat de ai mei. M-am uitat in ochii lor si i-am implorat sa-mi spuna ca este o minciuna,însa niciunul nu a scos un cuvant.
Matusa Meya imi aratase trei rezultatele ADN. Nu era nicio compatibilitate intre al meu si al parintilor mei. Ultimul era al ei. Conform ADN-ului,Meya era intr-adevar matusa mea. Nu e de mirare ca parintii mei nu o voiau in preajma mea. Le era frica sa nu imi spuna adevarul.Stiau cat urasc minciuna. De ce nu fusesera sinceri cu mine de la inceput?
Si totul s-a naruit intr-o seara. O alta nenorocita de seara care avea sa schimbe totul.
Stiam ca nu sunt in stare sa iau o decizie corecta acum,dar simteam nevoia sa sa evadez. Dominata de resentimente și de impulsul momentului, am plecat cu matusa Meya, fara a mai privi in urma mea. Nu am mai tinut cont de lacrimile si cuvintele lor
Si totul... viata mea... sa scurs incet... incet... asemeni grauntilor de nisip ale unei clepsidre, numai pentru a lasa o mare goliciune in urma ei.
Intorcand clepsidra - mult prea repede si fara sa ma gandesc la repercursiuni -m-am hotarat sa urmez un alt drum - unul nou - intrucat drumul spre care crezusem atatia ani ca aveam sa pornesc era inchis acum pentru mine. Daca va fi cel bun, doar nisipul fin care se scurge la fel de incet imi va arata raspunsul.