Pionul Magic: Descoperirea (Volumul 1)

Vis sau realitate?

Eram deja în pat, îmbrăcată în nişte pantaloni foarte scurti de pijama,roz si un maiou alb,stramt,cand cineva batu la usa. Am deschis fara sa mai intreb cine este,iar cand l-am vazut pe Eric,prima mea reactia a fost aceea de a -mi trece o mana prin parul ciufulit. Ce copilaresc.. de parca s-ar fi uitat el la mine.
Insa o facea. Ma studie pret de cateva secunde bune din cap pana in picioare,fara sa zică nimic.
- Am ceva pentru tine ,spuse si scoase un lantic din buzunar. Meya m-a rugat sa ti-l dau.A fost al mamei tale.
Si o avalansa de intrebari mi-au si venit in minte cand am auzit de ea. De ce ma daduse in adoptie? Cum arata? Dar tatal meu?
Am luat lanticul si am oftat. Am privit medalionul de cristal,in forma de semiluna. Am dat sa mi-l pun la gat,dar Eric se oferi sa ma ajute. M-am intors cu spatele la el si am tresarit cand i-am simtit degetele atingandu-mi pielea. Imi dadu parul la o parte si imi prinse lanticul,moment in care niciunul spuse nimic,insă se simtea tensiunea in aer.
-Aaa..multumesc. Dar de ce nu mi l-a adus Meya?
- Era in drum spre tine. Cum camera mea e fix langa a ta mi l-a dat mie. Si inca ceva... Spera ca lectiile sa inceapa de saptamana viitoare.
- De ce atat de tarziu?
-E destul de ocupata,are multe de facut.
Am oftat. Poate ca era doar impresia mea - una extraordinar de gresita - dar Meya ma evita cat mai mult cu putinta. Sau poate ca intr-adevar era foarte ocupata. Aaron o punea mereu pe drumuri.
- Asta e tot. Somn usor,Katelyn.
- Noapte buna si tie, i-am spus,fortandu-mi un zambet.
Aveam sa mai astept inca o saptamana pe putin pana voi fi initiata in arta magiei.
- Si nu mai fi trista. PS: frumoase pijamele,spuse si apoi pleca.
-Nu sunt trista,am strigat in urma lui,desi era o minciuna.
Eric ma intriga,recunosc,dar era o superficialitate din partea mea sa ma stresez din cauza lui. SI ce daca arata incredibil de bine? Ce daca mi-a spus ca am niste pijamale frumoase? Probabil incerca sa fie dragut,doar atat.. Si asa, m-am lasat prada lumii viselor. O lume creata de propriile mele sentimente, incepand de la cele mai ascunse temeri pana la cele mai puternice dorinte.
M-am trezit cu fata la semiluna. M-am ridicat in fund, simtind nisipul moale sub palmele mele. Aerul era rece, iar parul imi flutura puternic in bataia vantului. Pe masura ce am scrutat locul, m-a cuprins frica.
Cum ajunsesem atat de aproape de malul marii ? Vreo gluma incredibil de proasta? Nu, nu avea cum.
Si totusi, nu eram in patul meu, in camera mea, ci pe plaja. M-am ridicat in picioare si am ramas holbandu-ma la cea mai superba imagine pe care-o vazusem vreodata. Spaima mi-a fost imediat inlocuita de un val de placere, teama transformandu-se intr-un tremur de exaltare. O combinatie de culori, un amestec indescriptibil, in care fulgerele ce luau diferite forme, dadeau perdaf voalului ce se intindea de-o parte si de alta a plajei, mult mai mult decat privirea mea putea duce. Parea sa inconjoare intreaga insula. Impresia ca acel amalgam de culori atinge cerul, transformandu-l intr-un oras de sticla colorata, era izbitoare. Ma simteam hipnotizata de acea frumusete ireala. M-am apropiat de ea, nerezistand tentatiei. De la un galben criant, ajungea in clipa urmatoare imbracat intr-un rosu aprins, avand in tot acest timp imprimat linii negre,sub forma unui labirint. Fulgerele care treceau pe deasupra lui il facea sa prinda viata.
Eram prinsa in acest loc magic, care ma atrage atat de mult. Singurul lucru de care-mi pasa acum era acea dorinta care tot crestea. Toate simturile mele s-au transformat intr-unul singur. Sa ma apropii de el. Sa-mi trec degetele prin voal si sa simt cum petele de lumina imi mangaie pielea. Celelalte lucruri nu mai contau in fata acestei dorinte irezistibile.
In aceasta stare de reverie, nu era totul perfect cum ar fi trebuit sa fie. In strafundul mintii, o voce ma tot calca pe nervi. Incerca sa ma aduca la realitate,implorându-mă sa ma indepartez de locul acesta. De parca as fi tampita sa o ascult. Tentatia si dorinta erau mult prea mari.Am ignorant vocea, care striga din ce in ce mai tare sa nu ating voalul.
Un ultim sunet, ca apoi sa cad prada tentatiei, magiei.
Cand am atins voalul, degetele nu mi-au trecut prin el. Era ca un fel de bariera. Oare ce ascundea?
Stralucirea culorilor se intensifica, devenind mult prea luminoase pentru ochii mei. Fir-ar... nu-mi mai puteam desprinde mana de acolo. Vocea din mintea mea m-a avertizat, iar eu am fost mult prea lașă pentru a incerca sa lupt cu dorinta de a atinge voalul.
Simturile imi erau acum alertate la maxim. Ma paralizase frica? Sau era ceva mai mult? E mai presus de vointa mea. Pare ca ceva sau cineva incearca sa ma controleze. Deodata, zeci de fulgere albe au pornit din palma mea, extinzandu-se pe voal si formand crapaturi adanci in el. Simțeam cum fiecare fulger imi absoarbe cate putin din energie. Desi cantitatea luata de fiecare era una infima, numarul lor era prea mare. Nu aveam sa suport mult. Mă secau ușor de puteri, iar asta era pe cat de dureros pe atat de frustrant. Nu puteam face nimic. Le-am urmarit traseul, pana in momentul in care s-au impreunat.iar apoi am auzit un zgomot puternic, ca o explozie. Am tipat de durere, reusind cu greu sa-mi smulg mana din ghearele acelui voal cutremurator, a carui frumusete orbitoare era doar o masca a adevaratei sale naturii.
- Monstrii cu un chip adorabil-dar tot monstrii raman.
Iar apoi am continuat sa tip, pana m-am trezit din nou in patul meu.Lacrimile imi curgeau siroaie pe obraji. Eram transpirata si tremuram din toate incheieturile. Durerea din palma inca mai pulsa.
Cineva era cu mine in camera, strangandu-ma in brate. O voce ingrijorata ma ruga sa ma linistesc.
- Si nu in ultimul rand ura, razbunare, am mai adaugat.
Sughitam de la plans si nu putea sa imi controlez tremuratul.
- Eu... eu...
Ce ar fi trebuit sa zic? Ca imi pare rau? Ar schimba asta cu ceva lucrurile?
Cea care ma strangea in brate era Christine. Maggie si Eric erau si ei acolo. Fata acestuia nu ma anunta ca se pregateste sa-mi ureze ceva de bine.
- Toate astea din cauza unui amarat de cosmar? Ai idee cat ne-am speriat? Nu ai cinci ani. Si data viitoare, inainte sa tipi ca o nebuna in mijlocul noptii,aminteste-ti ca nu esti la tine acasa. Unii mai au si treburi importante de facut a doua zi. Adica au nevoie de somnn!!!!
Am tresarit la auzul tonului sau dur. Fusesem naiva sa cred ca Eric ma placea. Dar avea dreptate. Conta faptul ca simteam ca totul a fost mai mult decat un cosmar? Oricat de imposibil pare de crezut, intepaturile din mana, trupul meu slabit nu fac decat sa-mi dovedeasca verdicitatea banuielilor mele. Iar asta este doar inceputul consecintelor.
Gandurile mi-au fost distrase de Maggie, care imi lua apararea. Intr-un fel...
- Nu trebuie sa te comporti ca un nesimtit. Dar are dreptate. Ne-ai speriat...
Christine nu spunea nimic. Ma privea ingrijorata, constienta si ea de faptul ca asta fusese mai mult decat un cosmar. M-am uitat cu subanteles la ea. Noi doua trebuia sa vorbim. Urgent!
- Stiu... si imi pare rau. Aaaa, sunt bine. Puteti pleca acum. Si multumesc. Christine..
- Vorbim maine, bine? Acum trebuie sa te odihnesti.
De parca as putea face asta. Cum sa astept pana maine fara sa stiu nimic? Inainte sa mai apuc sa spun ceva, usa s-a inchis in urma lor.
Cand m-am ridicat din pat, m-am sprijinit in maini si am sarit ca si arsa cand am simtit intepaturile adanci si usturimea din palma stanga. Am iesit repede pe hol si am strigat-o pe Christine.
- Ce crezi ca faci? M-a intrebat Eric.
- Trebuie sa vorbesc cu Meya. Aaa, aveti idee unde este camera ei?
- La ora asta? Incearca-ti o ora normala,Lambert.
De la Katelyn trecuse la Lambert.Frumos..Eric ma placea din ce in ce mai tare..
- Nu ti-a spus nimeni ca Meya a plecat in seara asta? Maine pleaca si tata. Nu stiu ce au de facut, dar cu siguranta e important. Nu am idee cat vor sta, dar tata m-a anuntat ca nu se vor intoarce pana nu-si rezolva problema. Trei zile, o saptamana, doua, o luna... Ridica din umeri. Tata a lipsit cel mai mult o luna. In schimb Meya... nu s-a mai intors un an.Si nu, nu am idee unde se tot duc.
- Sper sa nu dureze mai mult de o saptamana. Meya doar ce imi transmisese ca o sa incepem lectiile. Chris, de ce nu mi-ai spus ca pleaca?
- Scuze, am uitat.
- Si nu ti s-a parut destul de important astfel incat sa iti amintesti sa ma anunti?
- Ma indoiesc, raspunse Maggie in locul ei. Ma refer la faptul ca Meya se va intoarce intr-o saptamana.
- Chris trebuie sa vorbim! Acum! Am spus serioasa si ea a inceput sa rada.
Simteam ca aveam sa izbucnesc in orice moment.
- Esti amuzanta cand te enervezi. In regula. Spune-mi ce vrei sa stii.
- Da este, confirma si Eric.
- Stii ceva? Las-o balta. Nu stiu nici macar ce caut in locul asta ciudat, pe insula asta plina de mistere. M-am saturat de minciuni, secrete, iar minciuni si ne intoarcem la secrete. Voi descoperi si singura!
-Lambert,ce ar fi sa te linisteti? Hai sa iti fac un ceai. Noi doi avem de vorbit. Iar voi fetelor, ar fi cazul sa va intoarceti la somn.
Desi as fi vrut sa il refuz și toate simturile imi spuneau asta,intr-un final nu am putut sa o fac.
- Un ceai suna foarte bine. Somn usor fetelor si imi cer scuze ca v-am speriat.
-Ne auzim maine,imi spuse Christine.
-Somn usor si ai grija,Kate. Hai surioara,sa mergem.
Eric s-a dovedit a fi total paralel cu bucataria. Ne-a luat ceva pana am gasit pliculetele de ceai si zaharul. Afara ploua torential si pe deasupra, tuna si fulgera intr-una, iar asta ma nelinistea.
-Nu-mi spune ca te sperie ploaia?
-Ma sperie fulgerele si tunetele.
-De ce?
-Nu stiu..pur si simplu ma fac sa tresar.
-Trebuie sa fie un motiv. De ce?
-Poftim?
Veni langa mine si imi lua cana de ceai din mana. Isi puse o mana pe fata mea si imi mangaie obrazul. Ai un par frumos.Ar trebui sa ti-l lasi pe spate,spuse si imi dadu elasticul jos. Nu ti-l mai tine in coada.
Incercam sa-mi dau seama ce face. Eric era un vrajitor cu experienta. Nu ar fi vrut nimic de la mine,eventual doar sex. Am dat nedumerita din cap si l-am impins.
-Nu stiu ce incerci sa faci,dar cel mai bine ar fi sa ma duc la somn.
M-am dat jos de pe scaun,dar cand am trecut pe langa el,m-a prins de brat.
-Ce ascunde Meya? E matusa ta. Sigur stii mult mai multe decat arati. Esti o actrita buna,totusi.
-Poftim?
Nu stiu ce voia tipul,dar cu siguranta,delira.
-Haide..nu mai face pe inocenta,micule pion magic.
-Despre ce tit vorbești?
-Uite ce e,nu am timp de pierdut cu toate pustoaicele.Vreau doar sa stiu ce pune Meya la cale și să îți văd adevarata putere. Imi e imposibil sa cred ca nu ai stiut nimic pana acum.
-Ma sperii,i-am spus si am dat sa plec,dar ma stranse si mai tare de brat.
Isi puse apoi ambele maini pe umerii mei si ma fixa cu privirea.
-Uita-te in ochii mei,spuse,iar cand am refuzat sa fac asta,imi puse mana pe barbie si imi ridica fata inspre el.
Voiam sa opun rezistenta,toate simturile mele erau alertate la maxim,dar facuse prostia sa ma uit in ochii lui albastri,atat de patrunzatori.Eram pierduta. In acel moment nu voiam decat sa-i fac lui Eric pe plac si atat.
-Si acum ca ne-am calmat,spune-mi tot ce stii despre Meya.
Imi mangaie obrazul si continua sa se uita in ochii mei. Era minunat,era cel mai frumos barbat pe care il vazusem vreodata si as fi facut orice pentru el,doar ca ceva striga puternic inauntrul meu.
"Trezeste-te".
Am dat din cap,despleticindu-ma din stare de visare,in care singura dorinta era sa ii fac pe plac lui Eric si l-am impins de langa mine.
-Ce e in neregula cu tine?Am tipat la el.
-E imposibil,spuse socat.
Am facut cativa pasi mai in spate,pana am dat de masa.
-Uite,nu stiu despre ce vorbesti. Nu stiu nimic despre Meya si nici despre magie,iar asta ma innebuneste. Te rog,lasa-ma in pace,pentru ca ma sperii. Si cel mai mult ma sperie faptul ca pentru un moment as fi vrut sa fac orice pentru tine.
- Asta pentru ca mi-am exercitat puterea mea speciala asupra ta. Si inca nu stiu cum de ai rezistat.
- Ce-a fost asta? am intrebat,auzind niste sunete.
Am dat sa mai spun ceva, dar mi-a facut semn sa tac.
- Vine cineva, sopti. Repede, pe aici.
Nici bine nu termina de spus, ca si sari cu o viteza impresionanta peste fereastra. M-am urcat pe pervaz si cand m-am uitat in jos,m-am oprit.
- Nici gand nu fac asta!
- Hai Lambert, suntem la parter.
Pe hol se auzeau pasi din ce in ce mai proeminenti. Am inchis ochii si chiar inainte ca usa sa se deschida am sarit. Am alunecat pe pamantul moale si am cazut pe spate, murdarindu-ma toata de noroi.
- Auuu.
-Puteai totusi sa-ti tii ochii deschisi. M-a luat de mana si aproape ca m-a tarat pana in spatele unei tufe de trandafiri.
- Inteapa!
- Perfect. De aici putem auzi foarte bine si nici nu ne pot vedea. E prea intuneric.
- Chiar trebuia sa stam totusi in spatele...
Dar mi-a pus mana la gura inainte sa pot termina. Meya era la geam, privind sceptica in jur. Tatona terenul. M-am ghemuit langa Eric, lasandu-ma cat se poate de jos. Dupa cateva secunde bune, disparu.
Ude leoarca, ne-am uitat apoi unul la altul, avand aceeasi intrebare in minte.
- Meya nu trebuia sa fie plecata?
Eric avea dreptate.Meya ascunde ceva. Nu ma puteam increde in ea,dar nici in el. In niciun caz.
- Si totusi... Ce crezi ca ascunce matusa?
- Ai de gand sa taci? Incerc sa aud ce vorbesc.
Serios? Cum putea sa inteleaga ceva? Tot ceea ce eu puteam auzi erau picaturile mari de ploaie. Si cum sa ma concentrez intr-o asemenea postura? Eram uda leoarca. Palma stanga inca ma mai intepa, dar nu foarte tare. Nu-mi place sa ma plang, dar parca ploua din ce in ce mai tare.
- Fir-ar sa fie, am spus nervoasa. Opreste-te odata!
Si s-a oprit. La câteva secunde a încetat să mai plouă. Coincidență, nu?
- Dar...
- Perfect, spuse Eric. Acum taci si asculta.
Bine... aveam sa las intrebarile pentru mai tarziu. Acum sa ascultam misterioasa conversatie.
- Prea tarziu, am auzit-o pe Meya spunand clar.
- ... va banui ceva? Cealalta voce apartinea unui barbat.
- ....in grija...
Sigur cateva franturi de conversatie fara sens ma ajutau... Concentreaza-te Lambert Katelyn!
- ... noaptea asta... inceputul... momentul mult asteptat.
- Ma asiguri ca nu vor fi consecinte? S-a auzit vocea barbatului foarte clar.
Am incercat sa mai aud ceva, dar nimic. Apoi am vazut-o pe Meya cu spatele la geam,, sarutandu-se pasional cu barbatul necunoscut. Isi miscau salbatic mainile unul pe corpul celuilalt, de parca aveau sa se manance. Si inainte sa mai vedem si altceva - desi in niciun caz n-as fi asistat la mai mult - unul dintre ei trase jaluzelele.
- Ih... adica scumpa mea matusa ne-a mintit doar din cauza unei romante de ale ei? Si totusi... bucataria? Alta alegere mai buna nu avea? Aproape ca-mi vine sa rad la gandul ca am trecut prin toate astea doar ca s-o vad...
-E Aaron,spuse
Sincera, nu ma interesa cu cine se aventura matusa mea. Totusi..de ce s-ar fi ascuns?
- Nu stiu ce este in mintea matusii mele plina de secrete. Nu am idee daca romanta lor este una seriosa sau nu. In orice caz, ce face ea cu timpul ei liber nu ar trebui sa fie treaba mea. Dar nu mintind se castiga increderea. Ar face bine sa fie aici peste o saptamana. Pentru ca jur, ca daca nu incep o data nenorocitele alea de lectii de magie, ma car de pe insula asta.
Unde? Asta ramane de vazut...
Eric rosti niste cuvinte pe care nu le intelesesem si o minge de foc se aprinse in aer,luminand imprejurimile.
- Asta e...adica e.. wow.. incredibil,am spus si i-am dat mana lui Eric care se oferise sa ma ajute sa am ridic.
Eric zambi si fusese pentru prima data cand il vazusem zambind. Expresia lui era de obicei dura. Am mers in tacere,unul langa altul,pana am ajuns in fata usii mele.
-Vreau sa te ajut,spuse Eric. Vreau sa stiu mai multe despre tine. Ma intrigi,misteryous girl.
Am ras,ceea ce l-a facut sa para debusolat.
-Glumesti, nu ? Ce te face sa crezi ca as accepta ajutorul tau? Nu am incredere in tine,cum nu am nici in Meya.
-Mi se pare ca esti intr-o postura in care nu prea iti permiti sa refuzi ajutorul nimanui. Nu iti cer sa ai incredere in mine. Ar fi o prostie din partea ta. Si nu,nu vreau sa te ajut pentru ca ai niste picioare frumoase sau pentru imaginea pe care mi-o ofera maioul tau stramt si ud. Ar trebui sa intri mai repede in camera. Presupun ca iti e frig.
-Noapte buna si tie,Eric,i-am spus și i-am inchis usa in nas,trezindu-ma apoi zambind ca o copila indragostita.
Da-ti doua palme,Kate si trezeste-te,mi-am spus,in timp ce ma uitam in oglinda. Sa nu indraznesti sa iti lasi hormonii sa iti dicteze viata. Eric e un vrajitor misterios care arata mult prea bine,lucru ce ar trebui sa te tina cat mai departe de el.

Exact cand era somnul cel mai dulce, o voce incredibil de sacaitoare reusi sa ma trezeasca. N-am deschis ochii, sperand ca oricine ar fi fost in camera o va lasa balta. Dar bineinteles ca nu a facut-o. A continuat sa-mi strige numele, pana cand, in cele din urma am izbucnit.
- Lasa-ma sa dorm! Si stinge lumina!
-Am nevoie de tine!
Ceasul arata cinci dimineata
Era Maggie, si nu parea deloc a fi in apele ei. Palida la fata, cearcane proeminente, ochii umflati si rosii. Arata de parca ar fi plans incontinuu tot restul nopti. Si mai era ceva. Parea speriata. M-am ridicat in sezut si i-am facut loc sa se aseze langa mine. Tremura toata. N-a protestat cand am luat-o in brate - desi in mod normal ar fi facut-o. De fapt, nici nu cred ca realiza asta.
- Ai nevoie de somn.
De fiecare data cand incerca sa inchida ochii, tresarea, ca apoi sa-i deschida imediat. De parcă ar fi înspăimântat-o imaginile care-i apareau in minte. La un moment dat, izbucni in plans.
- Ssuuunt. mmm. Sunt morti, spuse printre suspine.
Deja nu-mi placea. Ardea toata si mai si delira din cauza febrei.
- Ma duc sa aduc ajutoare.
M-a prins de mana cand sa ma dau jos din pat.
- Nu... e important.
- Mai tarziu, i-am taiat-o. Acum mai important este ca tu sa te faci bine.
- Dar i-am vazut. Morti. Sange peste tot. Trebuie sa ma crezi. Stiu ca ai vazut-o si tu pe Meya..cu tatal meu,adica Aaron asta seara.. Sunt niste mincinosi.Sa nu ai incredere in ei.
- Linisteste-te,te rog.
Am fugit si am dat buzna in camera lui Eric. Am aprins becul si am strigat la el sa se trezeasca.
Nimic.
Am tras de el si l-am strigat pana cand,in cele din urma se trezi.Isi puse mana la ochi,injurand.
-Eric,am nevoie de tine.
Dezmeticindu-se,se dadu jos din pat si abia atunci am observat ca era la bustul gol si avea pe el doar niste boxeri. Eric arata bine,insă Eric aproape gol arata si mai bine.
Nu acum Kate,m-am mustrat pentru ganduri.
-Uite ce e,ma simt magulit ca dai buzna in camera mea si imi spui ca ai nevoie de mine,dar puteai sa ma trezesti mai placut,nu asa.
-Haide Eric,nu am chef de glumele tale acum. Maggie se simte rau.Cheama pe cineva, un doctor... E in camera mea.
- De ce nu mi-ai zis asta din prima?
Am dat sa-i raspund, dar m-a interrupt.
- Nu conteaza , spuse, iar apoi o lua la fuga.
Am presupus ca se duce dupa doctor. Si asa s-a si dovedit a fi. Din fericire, Maggie nu avea nimic grav. Febra era de la un inceput de raceala. Dupa ce ne-am asigurat ca este bine, am lasat-o sa se odihneasca. Christine dormea. Eric a insistat ca nu trebuie sa o ingrijoram si pe ea.