Îl vedeam în fiecare zi, făcându-și loc printre adolescenții agitați, până la ieșirea din liceu. Cu o mână prin părul său blond și o privire de gheață îi împinge ușor pe boboci din calea lui. Își scoate o țigare și o aprinde, trăgând din tubul cu nicotină cu poftă, parcă vrând să-l devoreze. Frumusețea lui mă face să îi pun la îndoială umanitatea. Îmi duc mâna la piept și inspir o gură mare de aer, inima bătându-mi nebunește. Azi se fac trei luni de când l-am remarcat prin liceu, trei luni de când inima mea s-a decis că pe el vrea să îl iubească. Și de ce nu l-ai iubi? Frumusețe divină, păr blond superb care strălucea în bătaia soarelui și devenea gri în contrast cu vremea rece de afară, ochi albaștri pătrunzători care îți răstălmăcesc sufletul când se uita în ai tăi. Priveam neputincioasă la el, neputând decât să mă îndrăgostesc și mai mult.
În mintea mea mereu se desfășoară imagini cu el. Inima mea mereu pompează sânge cu putere când îl vede. În stomac mereu se zbat fluturi, lovindu-se violent de pereți în zborul lor fanatic, amețiți de prezența lui, îmbătați de efectul pe care îl are asupra mea.
Am ajuns să îl iubesc cu toată inima mea, să mă dedic psihic existenței lui. Să ador durerea ce mă apăsa pe inimă când ochii mei îl întâlneau, să iubesc această tortură zilnică. Căci ceva la el m-a făcut să devin irațională de fiecare dată când îl văd, m-a făcut să scâncesc silențios, presiunea pe care o am în suflet nemaiputând să fie ținută în frâu. Ceva la el m-a făcut să îmi simt inima cum se zbate, cum se sucește și răsucește și sare și se aruncă și într-un final se sparge în mii de bucățele. Dar nici măcar nu știu cine e.
M-am decis să îl numesc Aiden. Un nume special, unic potrivit caracterului său. Numele lui răsuna acum tot timpul în mintea mea, în suflet îl aveam gravat. Îl scriam peste tot pe cărți, pe caiete, la încheietură, pe pereți, umpleam sute de pagini cu numele lui și tot nu mă săturam să îl aud. Ajunsesem să ador numele și modul în care se suprapunea cu imaginea lui. Pur și simplu era perfect.
Ceea ce nu știam atunci era că dragostea pentru un necunoscut va deveni înfiorător de puternică, aproape de necontrolat și că mă va consuma psihic și fizic, lăsând în mine o dorință aprigă de a muri.
*************************************************
vreau doar să anunț câteva chestii:
1. această carte este inspirată din realitate, doar mici lucruri fiind foarte puțin schimbate
2. o scriu pentru a mă elibera psihic
3. dacă totuși cineva va citi chestia asta, vreau să mulțumesc anticipiat pentru susținere
4. nu voi avea un program de postat capitole, poate să dureze și luni bune până pun capitole noi
JE LEEST
Aiden
Kort verhaal"E greu, e foarte greu când ai voi să-i grăiești cuiva o vorbă, care-ți vine din fundul inimii și nu poți; e însă mai greu când simți că numai această vorbă poate să alunge gândul rău pe care și-l face despre tine un om la care ții." © all rights re...
