Aiden

[2]

Mă holbam la el și simțeam o nevoie acută să îi sar în brațe și să nu îi mai dau drumul niciodată. Aiden, chiar m-am îndrăgostit de tine. De tine și de ochii tăi, de tine și de felul cum zâmbești, de tine și de tot ce este al tău. M-am îndrăgostit de felul cum îți lucesc ochii când îți aprinzi țigara, de felul cum părul tău pare a fi un tablou ce își schimbă culoarea în funcție de vreme, de felul cum faci orice bucățică din mine să se aprindă și să sufere după iubirea de care nu voi avea parte niciodată. 

Câteodată te visez. Visez cum noi suntem împreună și suntem fericiți. Visez cum stăm mereu unul cu celălalt și totul este perfect, cum îmi spui că mă iubești și că nu știi cum ai putut să trăiești fără să mă strângi în brațe in fiecare zi. Și mai mereu am reverii despre tine. În clasă, pe drum, la cumpărături, la masă, oriunde și oricând inima îmi plânge după tine.  Mi te închipui cum vii în fiecare dimineață în fața casei mele, mă iei de mână și mergem spre școală. Mi te închipui cum stai în pat lângă mine și mă privești lung cu ochii tăi albaștri superbi. Mi te închipui sărutându-mă, oh, atât de lent și frumos, cum mă surprinzi cu îmbrățișări pe la spate, cu ceva dulce în zilele mele proaste. Mi te închipui cum ești mereu lângă mine și că mă iubești.

Astăzi am aflat ceva despre tine. Ai avut o prietenă cu care ai fost mult timp și pe care ai iubit-o enorm și că suferi după ea. Și că încă o iubești. Asta explică tristețea din ochii tăi frumoși. Am văzut-o, este foarte frumoasă. Ochi mari, verzi, păr șaten și creț, corp grațios de dansatoare. Cu mult mai frumoasă decât mine. Am văzut ce statusuri frumoase punea despre relația ta cu a ei. Am aflat de asemenea și că a fost vina ta. Că nu te-ai putut controla și te-ai distrat cu o fată într-o seară. Ea a fost distrusă, te-a sunat, plângând în hohote. Te-a întrebat ce se întâmplă, dacă este adevărat. Tu erai prea amețit ca să îi răspunzi așa că ai trântit o înjurătură urâtă și i-ai închis. În noaptea aia, ea și-a plâns toate lacrimile pentru tine. Au trecut două săptămâni de atunci și fata și-a revenit. Iese cu prietenele ei în oraș și pare că este mai frumoasă ca oricând, radiază de fericire. Poate pentru că a scăpat de tine? De o relație vicioasă? Toate astea mă fac să mă întreb dacă și mie mi-ai face la fel. Dacă am rezista măcar jumătate din cât ai fost tu cu ea. Și atunci realizez că tu nici măcar nu mă cunoști și că eu visez cu tine la o relație imposibilă. Realizez atunci că aș plânge zi și nopți, întrebându-mă ce am făcut greșit, ce am făcut și nu a fost îndeajuns, ce s-ar fi întâmplat dacă nu aș fi făcut ceva anume. Realizez că mi-aș petrece nopți întregi analizând fiecare conversație pe care am avut-o, fiecare cuvânt spus de tine, punctuația, topica și gramatica. Fiecare dintre răspunsurile mele care te-ar fi putut dezamăgit și ți-ar fi scăzut încrederea în mine treptat. Realizez că nu mi-aș reveni niciodată, că aș umbla pe străzi ca o persoană hipnotizată, ignorând toate întrebările și tot ce se întâmplă în jurul meu, vocea ta, chipul tău fiind blocate în mintea mea. Realizez că aș avea inima frântă pentru totdeauna.

Dar oh, ce plăcere chinuitoare îmi ești, căci chiar și cu toate consecințele devastatoare eu tot te iubesc și visez să fiu a ta cândva.