Sărutul Diavolului ✅

10

Zâmbetul lui Colin mă ameţeşte şi-mi face stomacul să se strângă.În momente ca şi acesta sunt mai mult decât mândră de păcatul comis. Băiatul ăsta, ce stă în faţa mea la bustul gol, fratele meu, e ilegal. E perfect şi orice altă fată ar fi cedat în locul meu..

Mârâitul sau îi face pieptul să-i vibreze şi să se ridice uşor în timp ce ochii mi se măresc instant. Cum să-i rezişti Doamne? E frumos, e pe departe cel mai frumos băiat din liceu şi de pe zona, pe lângă frumuseţea de care dă dovadă mai e şi genul acela de băiat simţit şi totuşi nu prea cuminte. Vulgar şi totuşi cu bunul simţ. E tot ce ţi-ai dorii vreodată de la un băiat şi poate sunt egoistă că i-am răpit o parte din perioada adolescenţei.. Dar nu m-am putut abţine.. nu ştiu cum o să evolueze lucrurile între noi.. Nu ştiu cum va fii de acum înainte sau ce se va întâmpla cu noi când unul dintre noi va ajunge să se îndrăgostească de cineva.. Sau nu ştiu cum va fii dacă vom decide să ne rămânem loiali pentru o veşnicie..

Am putea să ne mutăm pe vârful unui munte.. Să creştem capre şi să avem un loc numai al nostru. Să avem un loc numai al nostru unde păcatul să fie la el acasă, unde mrejele diavolului să ne prinde atât de rău încât să ne pierdem în propriile păcate, un loc unde să uităm cine suntem şi să ne amintim doar ceea ce am vrea să fim..

Asta într-adevăr ar putea fi un plan de viitor, probabil şi singurul căci nu pot să mă gândesc la un altul în care noi să rămânem împreună şi să nu fim trimişi la ospicii diferite în colţuri total opuse ale lumii.

- La ce te gândeşti? Întreabă când vede că privesc pierdută.

- La noi, răspund repede şi îmi prind cordonul halatului.

Îmi leg înapoi halatul pe lângă trup, strângându-l cu putere şi fac paşi mici până ajung în faţa lui. Mă priveşte uşor încruntat şi confuz şi înainte să spună ceva îmi trec mâinile micuţe în jurul său, prinzându-l într-o îmbrăţişare de urs. Nu vreau să păcătuiesc, nu vreau să fac nimic în clipa de faţă înafara faptului de a-l tine în braţe şi de a sta în braţele sale.

- La noi? Întreabă confuz.

Îmi ridic capul din scobitura gâtului său şi îmi ridic privirea pentru a o întâlnii pe a lui. Are ochi superbi, chiar dacă avem aceeaşi ochi, am crezut întotdeauna că ai lui sunt mult mai frumoşi decât ai mei. Au o sclipire, au ceva aparte care te face să te blochezi, să te pierzi instant.. Pe când ai mei, ai mei sunt şterşi de culoare, fără nicio sclipire.. Sunt doar nişte ochi albaştri, goi, ce reflectă goliciunea sufletului meu, ce-mi reflectă păcate comise de-a lungul existenţei mele...

Chiar dacă avem trăsături comune, nu prea multe dar destule, mereu am crezut şi încă cred că el e copilul frumos al familiei, ca el e cel frumos dintre noi doi. Şi asta poate să datorează fascinaţiei mele pentru el.. Sau nu ştiu, dar cert e că aş recunoaşte asta în faţa oricui, oricât de mult m-aş iubii sau oricât de frumoasă m-aş crede, mereu voi afirma faptul că el e mult mai frumos decât mine.

- Chann, şopteşte, eşti bine? Întreabă şi eu aprob cu o mişcare scurtă a capului. Eşti sigură, te holbai adăugă.

- Eşti frumos, îi replic repede total pe lângă subiect.

- Channon mă sperii, spune şi se încruntă.

Mă desprind de la pieptul său şi mă aşez în fund în mijlocul patului, tragand de halat astfel încât să numi se vadă nici un colţ de piele din zonele neadecvate. În momente ca şi acestea când gândurile pun stăpânire pe mine, nu-mi doresc să mă vadă goală. în momente ca şi acestea în care îmi e teamă de ce o să se întâmple în viitor, mă simt oribil să mă afişez goală în faţa lui, mi se pare neadecvat. Ştiu că asta pare nebunesc, poate chiar şi e. De fapt totul e o nebunie.. totul..