Acest loc mă face să mă simt atât de bine, uitându-mă în jur şi văzând doar lucruri extrem de antice, acest restaurnat mic este tot ceea ce ți-ai dori. Sau ceea ce mi-aş dori, deoarece nu toată lumea are aceaşi pasiune pentru lucrurile din trecut pe care acum le găseşti extrem de greu.
Îmi învârt degetul pe gura ceştii din fața mea privind la fel de uimită ca şi altele o sută de dăți, ceea ce mă înconjoară. Este frumos. Îmi las privirea în jos uitându-mă la lichidiul de o culoare vişinie, iau ceaşca în palme şi deja mirosul plăcut de fructe de pădure mă cuprinsese făcându-mă să îmi închid ochii.
Aud un sunet subțire venind din fața mea. Scaunul era tras de o pereche de mâini bine sculptate. Se aşează pe scaun uşor, punându-şi ceaşca de ceai pe măsuță. Ochii lui de un căprui bine definit se duc spre rândurile micuțe din cartea pe care o avea la el. Ochii i se mişcă din stânga în dreapta, încet, încercând să înțeleagă bine şi să simtă tot ceea ce ar explica rândurile acelea. Părul său negru făcut într-o creastă, care se împreuna cu barba îi punea foarte bine fața în evidență. Iar costumul bleumarin îi stătea extrem de bine pe corpul lui bine făcut. Dar ce caută o persoană atât de perfectă în fața mea?
