Înghit în sec mirându-mă la ceea ce tocmai a rostit. Încerc să îmi revin la forma normală de nepăsare dar e prea greu să ignor asta.
Totuşi ceva m-a adus şi pe mine azi, aici. Pot să spun că am rămas cu o poftă mare de a afla mai multe despre persoana din fața mea, problema e că nu ştiu de ce, nu îmi stă în fire. Am vrut să fiu aici, în fața lui, să-l văd, să îi urmăresc fiecare mişcare şi să îl aud vorbind.
—Diferite calități de la ambii părinți, îi răspund zâmbind. Ai învățat să citeşti aşa bine oamenii din cărți? îl întreb chicotind.
—Nu, e una dintre marile mele calități, o am de când eram mic. Ai crezut că eşti singura cu calități minunate?
—Nu am crezut asta nici măcar o secundă, eşti singurul, îi răspund sorbind din ceaiul cald.
—Singurul care vede adevărul din spatele ființei din fața mea. Nu a fost atât de uşor să-mi dau seama, dar până la urmă am reuşit, nu?
—Într-adevăr. Sinceră să fiu, cumva chiar mi-am dorit să mă aflu azi aici, ceva mai mult.
Îmi duc corpul în față spijinindu-mă de măsuța care ne desparte. Îl privesc zâmbindu-i jucăuş. Zâmbetul şi-l afişează şi el iar eu rămân în momentul acela împietrită. Nu credeam ca voi spune asta niciodată cuiva, dar zâmbetul lui e a-l naibii de frumos.
—Ți-ai dorit să fi aici? Asta mă bucură, deoarece şi eu îmi doream să apari.
Mintea mea e total confuză. Tot ceea ce spune parcă le spune din inimă, dar nu mă pot lăsa păcălită de câteva cuvinte. Ar fi bine să plec acum până nu e prea târziu. Chiar mi-am dorit să fiu aici dar, nu m-am aşteptat ca el să apară, mă gândeam că e doar o farsă, şi totuşi mi-am încercat norocul.
Îi zâmbesc sincer în timp ce mă ridic de pe scaun. Îl văd puțin derutat ceea ce mă face să mă simt destul de bine dar, decid să îi înlătur deruatrea cu răspunsul pe care îl aşteaptă în legatură cu ridicarea mea.
—Rămâne pe altădată discuția? îl întreb puțin stânjenită.
—Desigur, nu e nici o problemă. Hai să te conduc, măcar până la ieşirea din restaurant, iar după o luăm fiecare pe drumul nostru.
Chicotesc şi îi răspund cu un dat aprobator din cap.
Vreau să scot nişte bani din portofel dar mă opreşte plătind el şi pentru mine. Zâmbesc timid deoarece nu mă aşteptam la acest gest, iar după o iau înainte la semnul de gentelman pe care mi l-a făcut, care reprezenta "domnişoarele primele".
Ieşim din restaurant şi mă trage de mână încet în momentul în care voiam să o iau pe drumul meu. Îl privesc confuz, dar el doar zâmbeşte uitându-se la mine foarte frumos, ceea ce m-a făcut să mă ruşinez, asta dându-mi o culoare roşiatică în obraji. Îmi ia bărbia între degete şi îş presează buzele de ale mele. Întâi rămân şocată, dar după încep să mă relaxez în momentul în care îi răspund la sărutul care acum se îndreaptă spre un dans minunat în care el conduce.
