Capitolul 5

32 5 0
                                    


  Nu m-aş fi gândit niciodată că aş fi în stare să mă întâlnesc iar cu o persoană pe care abia o cunosc. Ceea ce vreau să spun este că îi ştiu doar numele şi cu ce se ocupă. Nu îmi stă în fire să ies cu oricine, nici nu ştiu de ce o fac tocmai acum. Este probail să stau cu ochii în soare îm timp ce îi aştept nesosirea dar, cu toate acestea tot sper că va fi acolo, că va apărea. Pur şi simplu mi-a lăsat o dorință de a-l cunoaşte. Cred că merită măcar o dată să trăieşti mai periculos, având în vedere că sub înfățişarea cu care s-a prezentat se poate ascunde un criminal sau orice altceva, dar simt că nu e cazul, poate e chiar momentul perfect să mă țin de firul sensibil al vieții, în care să pot să mă aventurez în ceva mai periculos, asta dacă este.

   Intru uşor în încăpere în timp ce încă mă gândesc dacă e bine că am venit. Îi fac un semn ospătarului să îmi aducă ceea ce comand deobicei şi mă uit în jur încercând să-l zăresc. Era acolo. Exact la masa unde am stat şi ieri, citind şi mai sorbind din ceaiul cald. Rămân puțin pe gânduri dar, răsuflu uşor încercând să mă liniştesc. Trec pe lângă el neprivindu-l până ajung  lângă scaunul pe care ar trebuii să-l ocup. Îl privesc în timp ce şi privirea lui se ridică analizându-mă din cap până-n picioare. Îşi ridică trupul spontan făcând câțiva paşi înspre mine. Simt un fior pe şira spinării în momentul în care îmi ia mâna şi mi-o sărută tandru. În momentul de față sunt sigură că arat ca însuşi leguma, aşa că îmi las şuvițele de păr negru să îmi acopere puțin fața. Zâmbeşte învingător în momentul în care îmi vede fața roşie şi surprinsă. Îmi îndepărtează puțin scaunul pentru a mă putea aşeza iar după revine şi el la locul lui, anlizându-mi fiecare mişcare.

—Dintre toate locurile, de ce aici?

—Foarte amuzant, îmi dau ochii peste cap iar după continui să îl privesc.

Chicoteşte şi se lasă uşor în față. Ochii lui căprui mă fixează imediat, privindu-mă deja de câteva minute nezicând nimic. Sunt puțin prinsă în transă de privirea lui, sau poate ceva mai mult având în vedere că nu pot să mai fac nici o mişcare.

—Spune-mi ceva despre tine, pe cine semeni? Brunetă, ochi verzi, o piele albă ca brânza, subțirică încât oricine te-ar putea sfărma în brațe şi atât de dură pe dinafară dar, extrem de inocentă şi de caldă pe dinauntru. Pe lângă astea mai este ceva, ce te face mai specială de cât eşti deja?

Rămân fără cuvinte, chiar şi cu gura între-deschisă şi ochii extrem de mari. Este şi ceva medium? Cum m-a citit aşa bine? Singurele aşa zise complimente pe care le primeam erau unele inutile, adresate doar în speranța de a obține o noapte cu mine. Mi se pare cele mai greşite moduri în care ai putea vrăjii o femeie, răspunsul meu fiind la toate doar plecarea neaşteptată pentru individ. 
Îmi scutur uşor capul şi încerc să procesez tot ceea ce mi-a spus. Felul în care mi s-a adresat mi se pare diferit, a dezvoltat totul, parcă, a gustat din tot.

La o ceaşcă de ceai Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum