Tipul ăsta e ca şi terminat pentru mine! Te avertizez, nu umbla în lista mea neagră pentru că de acum ai şi tu un loc pe ea şi nu cred că ai vrea să ştii în ce mod ai murii.
Încerc să nu par stresată şi să îi răspund cât mai ignorant.
—Ok atunci, dacă chiar doreşti această conversație, aşa să fie!
—Să-mi doresc? Chiar mai mult de atât. Glumesc, purtăm doar o discuție normală ca între doi adulți. E atât de grav?
Rânjesc puțin în timp ce îmi duc privirea în jos. Îmi pun coatele pe masă şi încep să-i joc jocul.
—Vorbeşte.
Buzele mi le-am mişcat încet în timp ce îi spuneam ce să facă iar la final, mi-am muşcat uşor buza inferioară. Părea că e puțin încordat după felul în care am rostit cuvântul. Încearcă să se liniştească începând să chicotească. Hai durule că ştiu că te-ai înmuiat.
—Numele tău aş vrea să îl aflu, îmi spune mimând o voce excitată.
Cum şi-a dat seama atât de repede ce vreau să fac? Trebuie să trecem la planul B, dar nu am un plan B. Acum ce fac? Pot doar să continui aşa.
—Hanna White, încântată, domnule...?
—Christopher Thompson, îmi răspunde scurt privindu-mă cu atenție.
—Deci Christopher, cu ce te ocupi? întreb întinzându-mi spatele pentru a-l face să se simtă incomfortabil.
Face un gest evident de dorință dar mintea îi revine imediat la întrebarea mea. Hai că am reuşit!
—Am propria firmă, dar tu dragă?
—Hm, la fel.
Îmi aud telefonul vibrând în buzunarul lui, poate aceasta e scăparea mea.
—Îți place ce simți sau nu ai de gând să mi-l dai? îl întreb chicotind.
Îşi dă ochii peste cap şi scoate telefonul punându-mi-l în palmă. Chiar când am vrut să răspund telefonul se opreşte. Mă uit să văd cine tocmai m-a sunat şi observ că este Natasha, recepționera mea. Primesc un mesaj cum că ar cam trebui să mă prezint la firmă chiar acum. Îmi iau jerseul pe mine, las plata pentru ceai şi o iau din loc.
Simt cum sunt prinsă de mână şi întoarsă puțin încât să pot privi în spate.
—Mâine la aceaşi oră? mă întreabă Christopher rânjind.
—Mâine la aceaşi oră ce?
—La o ceaşcă de ceai!
