Nu m-am gândit niciodată că voi ajunge atât de departe, din dorința pe care o am. Cine s-ar fi gândit că aş putea să mă las pradă dorințelor atât de repede, ele m-au condus până aici. Vreau doar să cred că nu e o greşeală imensă ci că merit să ies odată din locul liniştitor şi să mă aventurez, doar că pentru mine nu e o aventură, e pură dorință de a-l avea aproape, foarte aproape de mine, de trupul meu.
Fiorii care îmi trec prin corp la fiecare atingere a lui mă face să mă întreb de ce nu am mai simțit niciodată sentimentul acesta atât de puternic. Mă face să cred că, corpurile noastre sunt compatibile, că pur şi simplu sunt destinate să se acopere unul pe celălalt. Felul în care mă priveşte, privirea aceea pătrunzătoare şi adevărată semnifică faptul că mă crede cea mai frumoasă femeie, şi vrea să cred şi eu asta. Îmi e greu să mă opun dorințelor, tot ceea ce se întâmplă este ceea ce mi-aş fi dorit de-o viață. Am impresia că în sfârşit am găsit pe cineva care m-ar putea înțelege din priviri, că ne-am putea înțelege din priviri. Mâinile lui fine care se plimbă pe fesa mea în timp ce mă sărută cu grijă, încât să nu cumva să mă rănească mă face să cred că vrea să fim trup şi suflet în ceea ce se va întâmpla, nu doar trup. Asta este şi aşteptarea mea, să simt că el chiar mă doreşte cu toată ființa lui, la fel cum îl doresc eu. Îmi vin mii de întrebări prin minte, de exemplu cum a putut sa mă vrăjească atât de repede, doar el a reuşit să mă facă să mă las atât de repede condusă de sentimente. Doar că acum la tot ceea ce vreau să mă gândesc este la faptul că îl am aproape de mine şi că sunt sigură că îl vreau şi mai aproape decât este.
